Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu – Radu R. Florescu, Matei Cazacu

În vreme ce citeam cartea aceasta, s-a întâmplat ca o fetiță de vreo 10 ani să facă ochii mari şi să se înfioare la vederea titlului. Nu este singura întâmplare care îmi sugerează imaginea pe care noua generație o are despre Dracula. Copiii fac cunoștință cu personajul ce poartă acest nume prin intermediul filmelor şi al desenelor animate cu vampiri. Mai înainte de a învăța istorie la școală, aflând astfel de Vlad Țepeș și de această poreclă a lui, a cărei origine o veți descoperi în cartea de față, copiii au acces la alte căi de informare, mai directe și mult mai atractive, care, însă, nu întotdeauna le furnizează noțiuni corecte. Cred că este destul de greu să spulberi acest mit care include povești sinistre și care ajunge la mințile crude mai rapid decât informația istorică. Ce voiam de fapt să spun prin toată această introducere este că volumul acesta, în pofida titlului sângeros și a legendei perpetuate în jurul figurii lui Dracula, nu are nici în clin, nici în mânecă de-a face cu asemenea istorii. Este însă un volum istoric, pe alocuri uzând de memorialistică, pentru a contura povestea desfășurată pe mai multe secole a neamului Florescu, neam de boieri de seamă ai Țării Românești, care a dăinuit peste veacuri, până în zilele noastre, păstrându-și până aproape de noi importanța în plan politic.

Apărut în colecția Istorie cu blazon a Editurii Corint, volumul se dovedește a fi un document interesant, păstrând în bună parte specificul unei cărți de specialitate, cel puțin în ceea ce privește palierul vechi al acestui încâlcit arbore genealogic. Pentru că, în cazul perioadei mai apropiate de momentul prezent intră în funcțiune rolul de memorialist al lui Radu R. Florescu, unul dintre ultimii descendenți ai familiei boierești ce face obiectul cărții. Acesta își evocă bunicii și părinții folosindu-se de propriile amintiri sau de cele ale apropiaților și ale cunoscuților. Vorbește și despre sine, analizându-și propria viață din aceeași perspectivă istorică, oferind detalii relevante pentru un studiu de acest gen și nu unele specifice unui jurnal, spre exemplu. Obiectiv și nu subiectiv.

Poate vă întrebați ce rost ar avea să citiți povestea unei familii de boieri de care, poate, nici nu ați auzit până acum. Ce rost ar avea să coborâți pe firul timpului până hăt, departe, în secolul al treisprezecelea, pentru a face cunoștință cu un oarecare Florea, un „cneaz războinic valah”? Acum, după ce am citit cartea, vă pot răspunde la aceste întrebări pe care le-am avut oarecum în minte la început. Ei bine, interesant este că nu veți parcurge doar istoria familiei Florescu, ci veți pătrunde în cotloane ale istoriei românilor mai puțin sau insuficient explorate. Viețile Floreştilor sunt prezentate, în măsura în care există date sau documente relevante, în contextul mai larg al istoriei Țării Românești, fără a lăsa deoparte celelalte teritorii locuite de români, între care Transilvania, așa cum veți vedea, ocupă un loc important, atât în carte cât și în sfera de interes a acestor boieri.

Cartea surprinde spiritul epocilor cu mai multă acuitate decât o fac manualele de istorie. Din astfel de scrieri mi-a fost dat să aflu mai multe lucruri și am putut înțelege mult mai bine istoria veche, apoi cea modernă, așa cum a răzbătut ea până la noi, mult mai mult decât am putut asimila în anii de școală. De aceea, aș recomanda cartea aceasta, dar și altele ce au abordări asemănătoare, atât cititorului matur cât și celui aflat la început de drum, liceanului, de exemplu. Pentru vârste mai fragede ar fi, poate, prea greoaie.

Am parcurs cu mult interes capitolele dedicate secolelor XIII-XVII, descoperind în ele o suită întreagă de domnitori, de boieri, cu problemele lor și frământările specifice perioadelor în care au activat pe scena politică. Dar am descoperit, totodată, metehnele unei societăți îndepărtate dar, cumva, familiare. Pentru că, în pofida curgerii atâtor secole, unele lucruri par să fi rămas înscrise într-un ADN ce refuză să se dilueze. Când eram eu elevă, programa cuprindea doar o parte dintre domnitorii ținuturilor românești, prezentați așa cum prescrisese regimul ce căzuse cu câțiva ani înainte. Acum abia realizez că, totuși, în anii mei de gimnaziu și mai apoi în cei de liceu, ne aflam la o distanță considerabilă de epoca în care istoria era prezentată într-un mod „convenabil”. Totuși, optica nu se schimbase, cel puțin în privința datelor istorice ce ne erau livrate. Și cred că acesta este un aspect important în evoluția unei societăți – cunoașterea istoriei, cât mai puțin deformată. În minte îmi vine adesea întrebarea lui Neagu Djuvara – Există istorie adevărată? Doar citind cât se poate de mult, acumulând date extrase din cât mai multe perspective, am putea avea un tablou cât de cât clar asupra istoriei.

Saga familiei Florescu poate fi unul dintre multiplele instrumente necesare în acest demers. Am aflat, citind-o, de existența multor alți domnitori, ce nu au încăput în manualele studiate de mine. Urcând apoi spre epoca fanariotă, alte aspecte interesante se înfățișează cititorului. Pe unele dintre ele le-am aflat de la același Djuvara, dar altele le-am descoperit în cartea aceasta. Și trebuie să recunosc că poveștile particulare au farmecul lor în cadrul amplu al istoriei mari. Te ajută să pricepi mai bine spiritul fiecărei epoci.

Pe urmă, epoca modernă, presărată cu povești de alcov și idei revoluționare, palpitante. Deznodământul îl știi, dar citind, nu te poți abține să speri în succesul tinerilor care doresc altceva. În fine, urmează anii de după, ce aduc unirea Principatelor, în care cei din neamul Florescu au contribuția lor, mai cu seamă după unire, în demersul reformator ce va crea România modernă. Sunt tot felul de informații inedite, care aruncă lumini noi asupra evenimentelor respective.

Un spațiu consistent îl ocupă perioada în care România a fost monarhie. Sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, Primul război mondial, perioada interbelică, apoi al doilea război mondial. Mă interesează să aflu cât mai multe și diversitatea perspectivelor nu poate fi decât benefică. În rândul celorlalte lecturi istorice, aceasta a avut aportul său, distinct și inedit. Sunt încă departe de imaginea completă a istoriei țării noastre. Însă sunt sigură că voi afla destul de multe lucruri din această colecție care ne oferă mărturii ale unor oameni care fac parte din istorie.

Editura Corint