Naratorul-personaj, micul prinț, floarea de pe asteroid (care are doar patru spini), regele, vanitosul, bețivul, omul de afaceri, lampagiul, geograful, șarpele, floarea cu trei petale, vulpea, acarul, negustorul, trandafirii sunt personajele arhicunoscutei povești scrisă de Antoine de Saint-Exupéry, toate aduse în fața spectactorilor (mici sau mari) prin intermediul unei combinații bune între teatrul de păpuși și teatrul clasic. Trei actori-păpușari, care-și asumă mânuirea celor două păpuși în mărime naturală – Naratorul și Micul Prinț – dar și aducerea celorlalte personaje în primplan, un decor minimalist, în care planetele joacă rol principal, un ecran pentru proiecții cu rol de separare a scenei de culise și o muzică excelent aleasă. Pe scurt, aceasta este povestea noului spectacol Micul Prinț – o coproducție Lightwave Theatre Company și unteatru.

„Tu, pentru mine, ești un băiețel, la fel ca toți ceilalți băieței. Eu, pentru tine, sunt o vulpe, asemenea tuturor vulpilor, dar, dacă tu mă îmblânzești, eu nu o să mai fiu ca celelalte vulpi și tu nu vei mai fi ca toți ceilalți băieței. Eu voi fi pentru tine fără seamăn în lume, tu vei fi pentru mine fără seamăn în lume.”

Cristina Andreea Ion, Petru Stratulat și Oana Mihaela Cercel își asumă în totalitate mânuirea păpușilor, coordonându-și perfect mișcările în scenă și relația cu partenerii, raportându-se corect la public (n-au existat momente de acoperire a păpușii, de exemplu) și, ce este mai important, această asumare n-a venit la pachet cu sacrificarea actului artistic. Cu alte cuvinte, a existat spectacol, nu doar poveste, ceea ce i-a făcut pe cei mici din sală să fie atenți, liniștea dominând aproape tot timpul reprezentației sala. Vocile personajelor sunt înregistrate, dar sincronul dintre mișcarea scenică și voce a fost perfect, ceea ce a facilitat înțelegerea narațiunii de către copii. Adulții au fost cuceriți (eram să spun fascinați) de muzică, dar și de mesajul cvasicunoscut) al poveștii, zâmbind de multe ori în timpul spectacolului. Efectele de lumină și sunetul au fost optime pentru copii de vârstă mică, neexistând momente de agresiune audio-vizuală a acestora, cum am văzut la multe alte spectacole destinate celor mici. S-a mizat mult pe firesc și naturalețe, dar s-a păstrat măsura în ceea ce privește adaptarea textului (nu e puțin lucru într-o lume în care diferența dintre argotic, colocvial și orice alt tip de limbaj aproape că nu se mai aplică).

Micul Prinț în viziunea regizorală a Cristinei-Andreea Ion este, într-adevăr, un spectacol pentru copii, dar și pentru părinți, deopotrivă. Un specacol care mizează pe naturalețe și firesc, poveste și povețe, fără să facă exces de mijloace tehnice.

Micul Prinț este primul spectacol dintr-o întreagă serie de noi spectacole realizate special pentru cei mici la unteatru. E salutară dorința echipei de a-i încuraja pe cei mici să vină la teatru și mi-a plăcut să văd în sală părinți care vin în mod obișnuit la spectacolele din stagiunea curentă a acestui teatru, de această dată însoțiți de proprii copii. Semn că inițiativa va avea succes!

***

unteatru și Asociația Culturală pentru Educație prin Artă lansează Unteatru de copii, un concept inedit și original în peisajul teatral bucureștean, care cuprinde producții teatrale dedicate publicului tânăr și foarte tânăr. Unteatru de copii este creat de cele două organizații, care s-au întâlnit pe teritoriul comun al proiectelor culturale și educative, menite să atragă noi publicuri către zona artelor din România și să încurajeze tinerele generații de actori, regizori și scenariști de teatru și film.

Unteatru de copii debutează în această toamnă cu patru spectacole: „Micul Prinț” (produs de Lightwave Theatre Company și unteatru), „Carina pe drumul spre casă”, „În față la O12” și „S.O.S. Dispar poveștile” (produse de Asociația Culturală pentru Educație prin Artă). Reprezentațiile spectacolelor incluse în programul Unteatru de copii îi invită atât pe tinerii spectatori – copiii și adolescenții deopotrivă – cât și pe părinți să își petreacă finalurile de săptămână la sediul unteatru, într-un spațiu neconvențional și primitor, unde scena devine un partener de joacă, iar emoția este palpabilă.