„Visuri spulberate. Elisabeta. Principesa României, Regina Greciei”, o analiză

Diana Mandache este istoric și autoare a numeroase cărți despre familia regală a României, volume publicate în România, Marea Britanie și Suedia. În 2025 a publicat la Editura Corint, în colecția Istorie cu blazon, coordonată de Filip-Lucian Iorga, cartea Visuri spulberate. Elisabeta. Principesa României, regina Greciei, o amplă biografie a primei născute în cuplul regal Regele Ferdinand și Regina Maria.

Cartea este structurată în patru mari părți, încadrate de prolog și epilog, urmărind viața principesei din tinerețe până la dispariția sa. Anii copilăriei sunt doar vag evocați în diferite contexte. Abordarea este cronologică și analizează perioada românească a vieții sale, cea grecească, din nou cea românească și exilul, perioada franceză sfârșită prin tristul final al Elisabetei, singură și uitată de toată lumea. Sursele folosite pentru scrierea cărții sunt documentele de arhivă, presa vremii, precum și lucrări generale. În aceeași măsură, istoricul aduce la lumină surse fotografice de mare valoare, unele dintre ele foarte puțin cunoscute.

Despre familia regală a României s-au scris numeroase rafturi de bibliotecă, viața membrilor casei regale a fascinat dintotdeauna, însă, de data aceasta Diana Mandache aduce în atenția cititorilor o carte portret, departe de orice fel de idealizare, de punere pe piedestal. Cu luciditate și minuțiozitate, reușește să pună sub lupă viața adultă a celei care avea să devină regina consoartă a Greciei, unei firi care a suferit de lipsa de înțelegere a contemporanilor și, deopotrivă, a posterității. O viață deloc simplă, o aventură existențială care de multe ori a adus-o pe cele mai înalte culmi ale disperării. O tânără boemă, artistă, cu multe cotloane taciturne, cu un destin despre care, cu greutate, se poate afirma dacă și l-a îndeplinit sau nu, nevoită să treacă peste marile valuri ale istoriei secolului trecut, un personaj fascinant, în cele din urmă.

De la principesă moștenitoare a Greciei, în scurt timp ajunge regină consoartă, viața fiindu-i dăltuită permanent de asperitățile experienței dobândite. De aici începe metamorfozarea într-un personaj regal cu valențe artistice, completate de interesul pentru comerț și afaceri. Urmează iluziile exilului, o fantomatică neșansă care până la urmă o acoperă de singurătate și datorii.

Principesa Elisabeta se năștea la 12 octombrie 1894, la Sinaia, primul copil al tânărului cuplu princiar. Încă din copilărie se poziționează în antiteză cu mama sa, două temperamente complet diferite, iar diferențele vor fi sesizate și notate toată viața de regina României, transformându-le de multe ori în critici destul de dure. Copila era pasionată de flori, de citit, de plante, dovedindu-se o fire solitară, dar și generoasă, lucru dovedit mai ales în anii grei ai Primului Război Mondial prin sprijinul pe care îl acordă coordonând activități ale Crucii Roșii. Ajunsă la vârsta căsătoriei, se punea problema alegerea unei alianțe matrimoniale, în primul rând, de interes pentru stat, așa cum se practica în acea perioadă. Tânăra stârnește interesul Prințului Moștenitor al Germaniei pentru fratele său, dar și Prințului Boris al Bulgariei, Rusia era o altă opțiune, cât și Grecia. Cea din urmă câștigând mâna principesei. Familia regală a Greciei, însă, trecea printr-o perioadă nu tocmai fericită în anii războiului și imediat după, deoarece regele Constantin și regina Sofia persistaseră în susținerea neutralității, fiind asociați cu atitudinea pro-germană. Grecia intrase în război abia în 1917, de partea Antantei. Regele Ferdinand și Regina Maria au oscilat de la un acord deschis la dezacord și din nou la acord, dat fiind că, după război, opțiunile erau din ce în ce mai reduse, iar Grecia era cea mai apropiată, mai ales din punct de vedere religios, de țara Elisabetei. Astfel, în 1920, are loc logodna, iar corespondența dintre Georgie și Lisabeta a fost constantă. În Grecia, lucrurile erau într-o continuă dinamică. În plan politic, legătura matrimonială a avut consecințe imediate, regele Constantin fiind recunoscut de România. Pe 25 februarie 1921, la București, se încheia căsătoria, iar tânărul cuplu se pregătea să plece spre țara de adopție a Principesei Elisabeta. Pe 8 martie 1921, tânărul cuplu princiar ajungea în portul Pireus, iar pentru principesa română începea un nou capitol.

Noul început nu a fost nici pe departe ușor, acomodarea, noua familie, toate i se păreau străine și distante. În primăvara anului următor, Elisabeta primea diagnosticul de febră tifoidă, urmată de complicații ale căror consecințe le va suporta tot restul vieții. La scurt timp de la vindecare, alte modificări în plan politic vor interveni în viața sa. Aflată în România, cu ocazia încoronării simbolice a suveranilor românilor la Alba Iulia, Principesa Elisabeta a aflat că este noua regină consoartă a unei Grecii măcinate de rivalități politico-militare. Însă pentru Elisabeta politica din țara adoptivă însemna deja multă suferință. Lipsurile, războiul cu turcii, sacrificiile, toate au adus-o pe regina consoartă în pragul disperării, iar singura modalitatea prin care își mai găsea fericirea era pasiunea pentru flori și botanică. Situația politică se complică, evenimentele se precipită, motiv pentru care pe 18 decembrie 1923, regele avea să accepte plecarea temporară din Grecia. Urma exilul de la București, presărat cu perioade petrecute în Occident. Din acest moment pentru multă vreme, Elisabeta se va afla între două lumi, va traversa un lung și anevoios drum spre o liniște pe care o căutase neîncetat. Însă, în 1927, își pierde tatăl mult iubit, relațiile cu soțul său devin din ce în ce mai reci și mai tensionate. Elisabeta, la reședința sa din Calea Victoriei nr. 163, își construiește un colț ideal de lume, leagănul tuturor gândurilor sale.

După aproape trei ani de separare, Elisabeta hotărăște să înainteze acțiunea de divorț […] Divorțul s-a pronunțat în favoarea reclamantei Elisabeta, cu drept de recurs.

Din acest moment, principesa României își va îndrepta atenția către afaceri, ajutată fiind de șambelanul Alexandru Scanavy. Astfel, achiziționa palatul de la Banloc într-un spațiu paradisiac unde se va lăsa adesea fotografiată. Continuă să se implice în activitățile casei regale, apărând de mai multe ori în public alături de fratele său, regele Carol II. Ulterior, principesa își va amenaja o altă reședință la București, Palatul care îi poartă numele și azi, martor al numeroaselor schimbări și metamorfoze politice românești.

Odată cu instaurarea regimului comunist, povestea familiei regale se apropia de final. După abdicarea și plecare regelui Mihai și a reginei-mamă Elena, principesele Elisabeta și Ileana au rămas relativ puțin până când au fost nevoite, la rândul lor, să plece. Din această perioadă le-a fost reproșată încercarea unei apropieri de noul regim de la București, fiind numite în exil „mătușile roșii”. Însă plecarea va fi furtunoasă, supusă acelorași asperități.

De la reședința din Banloc comuniștii au sechestrat mai multe bunuri ce au trecut în proprietatea Ministerului Finanțelor, printre care bijuterii și colecția numismatică a acesteia . De asemenea, în tren au fost sechestrate și alte bijuterii ale Elisabetei, precum și ale însoțitorilor acesteia.

Elisabeta va rămâne o perioadă de timp în Elveția până la expirarea pașaportului, urmând să plece spre Franța, unde a trăit până la finalul vieții. Singură și sărăcită, Elisabeta devine ținta unui furt important în 1956. Rapid, știrea dispariției bijuteriilor Elisabetei, anunțată de presă începând cu 12 ianuarie 1956, s-a răspândit cu repeziciune. Erau bijuterii cu valoare istorică și sentimentală. În același an, din cauza unei boli chinuitoare, principesa avea să fie internată la clinica Meridien. La 15 noiembrie 1956, Elisabeta murea în exil, singură și uitată.

La numai 62 de ani, Elisabeta, principesă și regină, dispăruse din lumea care o încercase de atâtea ori în România, Grecia, Elveția și Franța, la aceeași vârstă ca și tatăl ei, regele Ferdinand.

Prin intermediul cărții Dianei Mandache, Visuri spulberate. Elisabeta. Principesa României, regina Greciei, cititorii pot înțelege o personalitate pe cât de enigmatică, pe atât de interesantă. O contribuție semnificativă la istoriografia română, o istorie impecabil scrisă despre o viață de poveste.

Visuri spulberate. Elisabeta. Principesa României, Regina Greciei de Diana Mandache