Deja consacratul turneu Stradivarius este, anul acesta, parte integrantă din Sezonul Cultural Franța-România, drept pentru care repertoriul atent alcătuit reflectă direct acest lucru: cu excepția celor 6 dansuri românești ale lui Bela Bartók, restul bijuteriilor muzicale aparțin lui George Enescu, Camille Saint-Saëns, Jules Massenet, Sabina Ulubeanu și Maurice Ravel. La fel ca precedentele ediții, și cea din 2019 cuprinde mai multe orașe, între 9 mai și 2 iunie și ne-a bucurat enorm faptul că ediția actuală a cuprins din noi și Oradea. Sala Filarmonicii, cu acustica sa superbă, a vibrat încă de la primele armonii ale Baladei lui George Enescu, ca mai apoi publicul să aibă șansa să asculte cele 6 dansuri românești ale lui Bartók într-o variantă inedită – vioară și harpă. Alexandru Tomescu a evoluat muzical de la o ediție la alta, iar sensibilitatea pieselor muzicale a putut fi percepută datorită faimoasei viori Stradivarius Elder-Voicu, dar și a harpei vrăjite a tinerei, dar experimentatei muziciene franceze Delphine Benhamou. Armoniile celor două instrumente au fost evidențiate și completate într-un mod mai mult decât fericit de coregrafia și dansul lui Lari Giorgescu, tânăr (dar matur artistic) actor și dansator de la Teatrul Național București.
Alexandru Tomescu rămâne fidel romantismului muzical, incluzând anul acesta în repertoriu Lebăda (parte din Carnavalul animalelor), Fantezia op. 124 și Uvertura și Rondo Capriccioso aparținând lui Camille Saint-Saëns; ultima dintre acestea a fost precedată de Meditația lui Jules Massenet, cele două bijuterii muzicale dându-i posibilitatea publicului meloman să aprecieze virtuozitatea deosebită atât a lui Tomescu, cât și a Delphinei Benhamou.
Deși programul din această ediție scoate în evidență latura sensibilă a lui Tomescu, publicul orădean a rezonat foarte bine, cu siguranță și datorită momentelor de dans ale lui Lari Giorgescu, care a dat dovadă de o fină înțelegere a lui Enescu, dar și a lui Saint-Saëns (inovativă abordarea Lebedei…, n.n.). Ca de obicei, Alexandru Tomescu, a inclus în program și o piesă aparținând unei compozitoare contemporane, Sabina Ulubeanu, care aparent rupe ritmul cu sonoritățile dodecafonice, dar care îi dă posibilitatea auditoriului să „vină cu picioarele pe pământ” și totodată să aprecieze armoniile de-a dreptul spectaculoase ale harpei. Programul se încheie apoteotic pe ritmurile spaniole reinterpretate ale lui Maurice Ravel. Cele două bis-uri – Enescu și Debussy – au consolidat doza consistentă de energie pozitivă cu care s-a încărcat publicul orădean. Sperăm ca și melomanii din celelalte orașe să se bucure în aceeași măsură de un repertoriu muzical bine construit, anul acesta, pentru vioară și harpă.
