Trei personaje principale feminine într-un singur roman – „Swing Time” de Zadie Smith

Colecția Clasici contemporani a Editurii Litera ne propune autori mai mult sau mai puțin cunoscuți cititorilor români, dar cine are curajul să ia cărțile acestora de pe rafturile librăriilor nu va fi dezamăgit, ci va avea chiar surprize plăcute. Un astfel de caz este și tânăra, dar deja consacrata autoare britanică Zadie Smith. Cu siguranță nu e întâmplător faptul că diferite edituri românești au obținut drepturile de traducere și publicare în limba română pentru patru dintre romanele acesteia, ultimul dintre ele având un titlu incitant – Swing Time. Cititorul va înțelege încă din Prolog de ce acest titlu și de ce coperta viu colorată:

«Când am ajuns pe South Bank, primul lucru pe care l-am văzut a fost un poster care făcea reclamă la o după-amiază de „discuții” cu un regizor austriac, începea în douăzeci de minute la Royal Festival Hall. Mi-a venit brusc cheful să mă duc. Am reușit să iau bilet la galerie, chiar pe rândul din spate. Nu mă așteptam la mare lucru, voiam doar să uit de problemele mele un timp, să stau în întuneric și să ascult o discuție despre filme pe care nu le văzusem niciodată, dar la jumătatea programului, regizorul i-a cerut celui care-l intervieva să difuzeze un fragment dintr-un film, Swing Time, un film pe care-l știu foarte bine, l-am văzut de nenumărate ori în copilărie. M-am îndreptat de spate în fotoliu. Pe ecranul uriaș din fața mea, Fred Astaire dansa cu trei siluete. Incapabile să țină pasul cu el, acestea încep să iasă din ritm și în cele din urmă renunță, fac gestul acela disprețuitor, așa de american, cu mâna stângă și ies de pe scenă. Astaire dansează în continuare singur. Am înțeles că toate celelalte umbre erau tot ale lui Fred Astaire. Oare îmi dădusem seama când eram mică? Nimeni altcineva nu dă așa din mâini prin aer, nici un alt dansator nu îndoaie genunchii în felul acela.» (p 13 – 14)

Utilizând tehnicile specifice realismului literar, Zadie Smith reușește în cele peste 540 de pagini ale romanului său o adevărată frescă a societății occidentale din ultimele două decade ale secolului XX și prima decadă a secolului XXI. Întoarcerea acasă, după un eșec profesional, în 2008, îi prilejuiește personajului principal (nu întâmplător fără nume) o retrospectivă surprinzător de profundă până în primii ani ai copilăriei, în anul 1982. Pagină după pagină, cititorul va observa analogia cu cele trei umbre ale lui Fred Astaire din filmul amintit mai sus: personajele principale ale romanului sunt două prietene metise și mama uneia dintre ele, care se luptă cu prejudecățile unei societăți marcată încă de efectele colonialismului și ale rasismului, dar și cu tentațiile și greutățile vieții de zi cu zi: misoginismul, drogurile, divorțurile părinților, discriminarea socială… La prima vedere personajul principal nu se remarcă prin nimic deosebit: evoluția sa ni se pare extrem de familiară: aceleași pozne, chiuluri și drame din copilărie, aceleași revolte adolescentine prin care am trecut și noi, cititorii români. Chiar și refuzul de scrie la examenul care îi asigura accesul la o școală de prestigiu, mult dorită de mama sa, ni se pare cunoscut. Dar atunci de ce să mai parcurgem restul paginilor unui roman stufos?!? Simplu: retrospectiva protagonistei ne va răscoli propriile amintiri, ne va determina să scoatem din sertarele închise ale propriei memorii trăiri, senzații, idei, gânduri care, fără îndoială, au contribuit la formarea identității noastre, ne va surprinde introspecția adolescentei care își asumă eșecul unui examen la care fusese înscrisă de mama sa, ca mai apoi să comparăm reacțiile acesteia cu ale noastre:

„Aveam sentimentul că prinsesem un tren și mă îndreptam spre locul acela spre care se îndreaptă de obicei în adolescență cei ca mine, doar că acum, deodată, ceva se schimbase. Mi se dăduse de veste că urma să mă dau jos la o stație neașteptată, mai departe. M-am gândit la tata, care fusese împins afară din tren după ce abia ieșise din stație. Și la Tracey, așa de hotărâtă să sară, tocmai pentru că mai bine mergea pe jos decât să i se spună la care stație trebuia să coboare ori cât de departe avea voie să meargă. Ei bine, nu era ceva nobil în gestul ei? Nu se vedea că se luptă, măcar – o urmă de sfidare? Mai erau și cazurile revoltătoare din istorie de care auzisem când eram mică de la mama, povești despre femeile teribil de talentate – și toate erau femei în poveștile mamei -, femei care ar fi putut să alerge mai repede decât un tren accelerat dacă ar fi fost libere să facă lucrul ăsta, dar pentru care, dat fiind că nu se născuseră când trebuia, unde trebuia, toate gările erau închise, nici măcar nu li se dădea voie să intre în gară. […] Totuși, când m-am așezat în aula școlii mele, într-o zi înăbușitoare de iulie, după ore – un moment neobișnuit să mai fii în școală – și am deschis testele ca să văd șansa pe care mama își dorea s-o „apuc cu amândouă mâinile”, m-a cuprins o mare furie plină de resentimente, nu aveam chef să merg cu trenul lor, am scris câteva cuvinte ici-colo, n-am băgat în seamă paginile de matematică și științe, și am picat cu brio.” (p. 263 – 264)

Evoluția profesională și socială a celor trei personaje principale (feminine) ne va ajuta să înțelegem mai bine dificultățile (uneori insurmontabile) pe care le întâmpină zi de zi acestea: culoarea pielii reprezintă un impediment care, cel puțin nouă românilor, ni se pare ridicol, însă le-a închis multe uși. Aceeași culoare a pielii le blochează accesul în anumite cartiere ale metropolei (nici nu contează pe care continent este aceasta!), iar viața socială și de familie este marcată de nenumărate prejudecăți și stereotipii. Unele dintre acestea ne sunt familiare, pe altele avem posibilitatea să le înțelegem mai bine parcurgând capitolele acestui roman. Experiența africană a personajului principal îi agravează criza identitară: deși localnicii sunt negri și mulatri, diferențele de mentalitate colectivă și religioase sunt multe prea mari pentru a putea conviețui pe termen lung. Descrierea peisajului și construcția personajelor africane extrem de realiste sunt rezultatul unei solide documentări a autoarei, care a reușit să surprindă foarte bine dramele comunităților locale africane, efectele de durată ale colonialismului, ale impunerii unor religii total diferite de zestrea identitară a lor, efectele luptei pentru putere și imposibilitatea de a ieși din cercul vicios al sărăciei și al lipsei de educație.

Figura mamei, dar și cea a lui Tracey marchează, mai mult sau mai puțin conștient, toate deciziile importante ale tinerei metise englezoaice, care nu reușește să se simtă acasă nicăieri până nu înțelege rolul nociv al invidiei și geloziei față de talentul nativ al lui Tracey, căreia îi plăcea să danseze (dar pe care nu va reuși să îl fructifice), dar și ambiția mamei sale de a lupta până în ultima clipă a vieții să înlăture unele prejudecăți, să elimine anumite discriminări ale populației de culoare din societatea occidentală:

„Toamna era frumoasă aici, roșiatică și aurie, pe fundalul valoroaselor case victoriene din cărămidă roșie, și m-au copleșit amintiri vii cu mama mergând pe aici în dimineți înviorătoare ca aceasta, la braț cu Reputatul Activist, criticându-i pe aristocrații italieni și pe bancherii americani, pe oligarhii ruși și magazinele scumpe de haine pentru copii, faptul că pivnițele erau scoase la iveală din pământ. Sfârșitul unei idei boeme de mult apuse despre locul care-i fusese atât de drag. Avea patruzeci și șapte de ani atunci. Acum avea numai cincizeci și șapte. Dintre toate variantele de viitor pe care mi le închipuisem pentru ea pe aceste străzi, cumva realitatea prezentă părea cea mai improbabilă. Când eram mică, mama era nemuritoare. Nu mi-o puteam imagina părăsind lumea asta fără s-o sfâșie. În schimb, strada asta era liniștită și arborii de gingko biloba își lepădau frunzele aurii.” (p. 541)

Swing Time confirmă faptul că Zadie Smith este o scriitoare care își ocupă locul pe merit în raftul cu clasici a literaturii contemporane. Scriitura fluentă, vocabularul actual (este savuroasă descrierea interacțiunii cu tehnologia și înțelegerea impactului internetului asupra evoluției personale și a societății), construcția personajelor îi va determina pe cititori să revină, să recitească volumul autoarei britanice.

Swing Time de Zadie Smith