Într-o ţară cu o industrie derizorie a cărţii şi cu cel mai redus public cititor al Europei, există oameni care se dedică proiectelor temeinice şi durabile. Unul dintre ei este Alexandru Anghel, coordonatorul colecţiei COGITO a editurii Herald, care ne-a oferit în doi ani mai multe titluri remarcabile, trei dintre ele în traducere şi îngrijire proprie. Şi nu este vorba despre orice titluri, ci despre trei lucrări fundamentale, două dintre ele pentru prima dată în traducere integrală în limba română. Este remarcabil că această muncă cărturărească, academică, serioasă vine dinspre mediul privat, în care presiunea rentabilităţii este nelipsită şi neîndurătoare.
1. DAVID HUME, Dialoguri asupra religiei naturale
Una dintre piesele cele mai grele ale criticii iluministe a fenomenului religios, cartea lui Hume este un must read extrem de actual, mai ales pe fondul polarizărilor (tardo)religioase tot mai intense şi al necesităţii tot mai acute de a înţelege fenomenul secularizării. Câteva dintre cele mai cunoscute argumente sceptice (reluate cu obstinaţie de la Hume încoace de ateiştii şi scepticii de toate confesiunile) sunt formulate în această carte (de exemplu, argumentul proiectului). Lupta teoretică încleştată între susţinătorii proiectului şi sceptici este poate mai actuală azi decât vreodată, reprezentând una dintre polemicile filosofice şi transdisciplinare remarcabile ale vremii noastre. Filosofi, teologi, biologi, neurologi, antropologi continuă azi pasionanta discuţie căreia Hume i-a dat formă acum mai bine de două secole. Demersul lui Hume este însă un minuţios atac sistematic asupra premiselor religiei naturale, care atinge cu pătrundere alte subiecte sensibile. De pildă, critica humeeană a miracolelor sau a antropomorfismului rămân percutante şi convingătoare până azi. Capodoperă a unuia dintre părinţii fondatori ai „illuminist case” (Kitcher), Dialogurile sunt pur şi simplu de neocolit de către oricine este interesat de evoluţia contemporană a fenomenului religios şi nu numai. Volumul este prefaţat de un foarte serios şi documentat studiu introductiv, semnat tot de Alexandru Anghel.
2. CHARLES DARWIN, Originea speciilor
Votată cea mai influentă carte academică din istoria umanităţii, Originea speciilor, enorma (în toate sensurile!) lucrare a lui Charles Darwin, publicată în 1859, nu are nevoie de prea multe prezentări. Într-o cultură, precum cea română, care a avut mereu raporturi ambigue cu gândirea evoluţionistă, o asemenea aducere la zi era mai mult decât necesară. Evoluţionismul de sorginte darwinistă este nelipsit, azi, ca instrument intelectual, din orice dezbatere relevantă cu privire la soarta omului şi a culturii, având o forţă explicativă şi descriptivă uriaşă şi un cert potenţial unificator al diverselor domenii ale culturii. Aproape absentă din şcolile româneşti, gândirea evoluţionistă merită o reevaluare corectă, riguroasă (după preluarea agresiv ideologică din comunism şi opoziţia religioasă şi nu numai de după decembrie 1989). După cum argumentam pe larg în altă parte, teoria evoluţiei trebuie reprimită în şcolile şi universităţile româneşti, mai ales că interesul publicului pentru acest subiect a crescut constant în ultimii ani. Or, o astfel de recuperare trebuie să înceapă cu (re)citirea Originii speciilor. Remarc şi că întreg anul a fost foarte bun pentru Darwin, Originii adăugându-i-se alte două apariţii remarcabile (vezi aici şi aici).
Volumul, îngrijit de Alexandru Anghel, reia şi aduce la standardele lingvistice actuale traducerea herpetologului Ion E. Fuhn, apărută în 1957 la Editura Academiei Republicii Populare Romîne. Actuala ediţie a apărut în colaborare cu Academia Română şi are o prefaţă semnată de Dumitru Murariu şi Ocatvian Popescu.
3. THOMAS HOBBES, Leviatanul
Cu greu s-ar putea subestima importanţa Leviatanului pentru istoria intelectuală a Europei şi nu numai. Redactată în pragul modernităţii politice, sub impresia Războiului Civil şi cu mai bine de un secol înaintea Revoluţiei Franceze, Leviatanul este plin de tensiunea fertilă a unui nou sentiment al lumii şi, deopotrivă, de un patos ambiguu, anxios şi constructiv totodată. Viziunea sumbră asupra condiţiei umane, pesimismul antropologic, argumentaţia care, aparent, încearcă să restabilească regalitatea în timp ce îi pulverizează fundamentele metafizice tradiţionale, empirismul, transparenţa premonitorie a mecanismului intern care leagă concluzia totalitară de premisele modernităţii politice, toate acestea justifică aprecierea lui Michael Oakeshot după care Leviatanul este „cea mai importantă, poate singura capodoperă de filosofie politică scrisă vreodată în limba engleză.” Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, moştenirea lăsată de un mare moment teoretic este echivocă şi polivalentă. Pe de o arte, contractualismul organicist fondat de Hobbes se va cristaliza într-una dintre cele mai îndelungate şi fertile tradiţii de gândire politică (inseparabilă de destinul modernităţii), pe de altă parte, o tradiţie secundă, mai sumbră şi mai tulburătoare, este iniţiată pe linia justificării soluţiilor totalitare. Concepţia despre om a lui Hobbes, viziunea sa întunecată cu privire la „războiul total” al stării de natură a rămas puternic întipărită în memoria afectivă a Occidentului, influenţând mai mult sau mai puţin majoritatea viziunilor conservatoare. Abia liberalii mai noi şi mai critici vor avea suficientă luciditate pentru a supune examenului critic axiomele hobbesiene. După cum arată filosoful John Gray în ultima sa carte, „limbajul lui Hobbes este minunat de limpede, însă ideile lui sunt eronate în cea mai mare măsură”. Deşi Hobbes a impresionat generaţii realizând o imagine a omului de un realism lucid şi cinic, păcatul descrierii sale, vedem astăzi, este acela de a nu fi fost suficient de realist. Oamenii lui Hobbes nu sunt nişte fiinţe reale, spune Gray, ei sunt doar „homunculi inventaţi pentru a eluda o problemă pe care fiinţele umane se dovedesc incapabile să o rezolve: reconcilierea imperativelor păcii cu dorinţele ce provin din pasiunile lor.”
Tot lui Alexandru Anghel (care semnează traducerea, introducerea şi notele) şi editurii Herald avem a le mulţumi pentru prima ediţie integrală în limba română, după aproape patru secole de la publicare, a acestei opere fundamentale.
