Așa cum am scris în articolul precedent dedicat ediției aniversare a Festivalului Internațional de Teatru Independent UnderCloud, mi-am propus să ajung și la spectacolele-lectură. Și am reușit să văd două dintre ele. Despre primul, mult trâmbițat și cu multă reclamă în jurul lui îmi propun să nu vorbesc aici, pentru că nu m-a impresionat, ba aș spune că mi-a displăcut de-a dreptul (în ciuda faptului că au fost pe scenă doi actori – cu state vechi și buni, chiar buni – și o actriță destul de talentată, nu s-a legat nimic, nimic). Așa că o să vorbesc despre al doilea spectacol-lectură, la care eram să nu ajung, din pricina unei vizite neașteptate, dar așa se face că am ajuns la spectacol cu tot cu vizitator (care s-a declarat la sfârșit încântat de propunerea mea).

Primul motiv pentru care am ținut foarte mult să văd acest spectacol este dat de cartea care a servit drept pretext: „Noaptea de foc” de Eric-Emmanuel Schmitt, carte apărută la Editura Humanitas Fiction și recomandată de bookhub.ro. Despre lansarea volumului în România a scris la vremea respectivă Ioan Suhov. Și atunci, la Humanitas de la Cișmigiu tot Cristi Iacob a fost protagonistul lecturii. De altfel, el mi-a dat al doilea motiv pentru care să vin la acest spectacol-lectură.

IMG_20170827_193311

Îmi spuseseră colegii mei că nu o să mă dezamăgească Cristi Iacob, dar eu tot sceptică eram. Până la primele propoziții citite. Ce diferență de abordare față de primul spectacol-lectură, ce diferență de atitudine, ce prezență de spirit! Și toate acestea în condițiile în care Cristi Iacob a avut timp să se odihnească între spectacolul anterior și cel despre care vorbesc mai puțin de 15 minute!!! Dar din momentul în care a dat glas primelor rânduri i s-a șters oboseala de pe chip, s-a transfigurat aproape instantaneu și a reușit să ne ducă în deșertul saharian, acolo unde Schmitt a intrat ateu și de unde a ieșit credincios. Și preț de mai bine de trei sferturi de oră, am fost cu toţii, o sală plină și actorul de pe scenă, înconjurați de valuri succesive de îndoială, scepticism, negare, furie, oboseală, teamă, frică ancestrală, revoltă, uimire, acceptare, iubire, pace interioară și … credință. Și nu e puțin lucru să faci să se întâmple toate acestea doar citind! Am admirat cu ochii larg deschiși o mică demonstrație de artă a actorului. A fost mai mult decât o experiență, a fost o revelație. Și da, așa trebuie să arate un spectacol-lectură! E măsura talentului unui actor, e momentul lui de glorie sau de decădere! Și pentru Cristi Iacob a fost unul din desele lui momente de glorie. Și s-a mai văzut ceva: respectul său pentru teatru, pentru spectatori și patima lui pentru cuvântul rostit! Pentru toate acestea la un loc merită să mergeți la teatru și să-l urmăriți; indiferent dacă are de rostit 2 vorbe sau șiruri de replici, dacă citește un text sau doar stă pe scenă în gross-plan, Cristi Iacob o face ca și cum aici și acum s-ar sfârși lumea.

IMG_20170827_201154

Partea a doua a spectacolului-lectură a fost pe măsura primeia. Chris Simion-Mercurian a avut ideea de a-l invita pe Alex Găvan, unul dintre alpiniștii noștri de top, să ne povestească despre Francez. Adică despre ceea ce l-a salvat și l-a ajutat să-și rateze „propria sinucidere” în Himalaya. Păcat că au fost mulți oameni în sală care n-au înțeles sensul celor povestite de Alex Găvan, s-a văzut asta din întrebările lansate la sfârșit. Dar mi-a plăcut să (re)descoper în spatele unui performer un intelectual de înaltă ținută, cu o cultură solidă, cu o minte deschisă. Alex Găvan a înțeles și a luat din toate experiențele care i-au fost date să le trăiască un lucru foarte important: dacă nu dai înapoi celor din jur măcar puțin din preaplinul tău, atunci nimic nu are sens. Și-l iubesc pentru că a ales să dea din cunoașterea sa copiilor, lucru de neprețuit pentru mine. Spusele lui s-au completat frumos cu cele citite de Cristi Iacob, iar prezența celor trei pe scenă a încheiat în cel mai potrivit mod spectacolul-lectură dedicat cărții „Noaptea de foc”.

IMG_20170827_201344

De ce să mergeți la spectacolele-lectură? Pentru că acolo se vede actorul așa cum e el: fără artificii scenografice, fără colegi de scenă care să-l ajute la prima bâlbă, fără jocuri de lumini și umbre care să-i salveze incoerența sau lipsa de prezență. E mare lucru să stai singur în fața unor sute de oameni și să … citești! Ba să-i și impresionezi! Să-i faci să plece acasă cu replicile șoptite sau reluate cu voce tare. Și mai e un motiv pentru care mie îmi plac foarte mult aceste spectacole: te obligă să asculți textul, să-l primești așa cum e el, bun sau rău, să-l citești împreună cu actorul/actorii de pe scenă și să reții câte ceva din el. Și poate, cine știe, ajungi să cauți și alte texte scrise de autorul respectiv.

Foto: Nona Rapotan

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Un comentariu

  1. O placuta surpriza, o revelatie, cum pe buna dreptate a definit Nona aceasta combinatie de lectura dramatizata ‘pe viu’ de Cristi Iacob, marturie si experienta la limita a lui Alexandru Gavan, alpinist de… top 8000! Felicitari!

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura