3 august, ora 19:00 – Galeria Brăteanu a găzduit vernisajul expoziției de pictură Trăim cum atingem a artistului vizual Szidónia Bandi. Curatorul expoziției este Gabriela Robeci. Expoziția rămâne pe simeze pană în data de 23 august şi poate fi vizitată de joi pâna duminică în intervalul orar 17-19.
Arta poate avea rolul de a sintetiza ceea ce cugetă cineva într-o abordare personală. Szidonia Bandi a încercat să se autocunoască, să-și înțeleagă modul de gândire, originile, fricile, iar apoi să și le depășească. În cazul său, arta funcționează ca un jurnal și este utilizată ca o auto terapie.
Discutând despre motivul introducerii de cactuși în spațiul locuit, șirul convorbirii s-a îndreptat spre amintirea casei din copilărie, unde familia îngrijea o colecție de cactuși. Aceștia erau văzuți de artistă ca viețuitoare verzi, dificile, și greu de înțeles. În cadrul discuției noastre, Szidonia mărturisea „…erau în geam, unde vedeam și mulți păienjeni. Aversiunea mea era pentru păienjeni, dar o asociam cactușilor”.
Elementul ce crea o stare de anxietate a fost îmbrățișat și reprezentat în continuu. Planta a ajuns o obsesie în reprezentarea vizuală, iar omniprezența sa, a dus la o mai bună înțelegere a ființelor vii, prin asocieri. Asemenea omului, un cactus poate trăi 100 de ani, trebuie să înfrunte dificultăți de mediu, dar poate să se dezvolte, să înflorească, să genereze fructe, și chiar să se înmulțească. Poate locui în spațiul casei, dar întotdeauna va avea nevoie de o conexiune cu exteriorul prin intermediul unor deschideri către peisaj și către soare.
Există două planuri principale de reprezentare în cadrul picturilor: un prim plan ce rămâne domestic și unul deschis spre mediu. Primplanul marchează locuirea prin cactuși așezați, sau locuri libere unde poate să mai vină cineva. Se creează niște zone de discuții în care personajele cu clorofilă își arată individualitatea fiind colorați diferit, și având variate tipuri de țepi. Cu toată prezența și absența locuirii, primplanurile sunt limitate de ziduri, fiind zone închise cu regulile de respectat. Planul secund se află în opoziție; este deschiderea de prag sau pervaz, ușa sau fereastra ce dau spre mediul liber, fără limitări și fără reguli. Observăm cactuși ce întrevăd pe geam alți cactuși ce locuiesc sub cerul liber. Drept privitori, ne regăsim plasați în primul plan, râvnind spre cel de-al doilea cu iz de libertate, și dorință de explorare.
Text de: Gabriela Robeci
