Festivalul de la Cannes ocupă un loc aparte în lumea filmului atât din perspectiva selecției, cât și a premiilor acordate. Nu are rost să facem niciun fel de comparație cu selecția de la Oscaruri și mai ales cu premiile acordate de Academia Americană de Film, atât timp cât ne gândim la ce film a luat trofeul Palme d’Or anul acesta. Julia Ducournau cu al său Titane este greu de încadrat în tipologia „clasică”: nu este dramă, nu este comedie, dar nici tragi-comedie, nu este film polițist, dar nici film psihologic, ci câte un pic din toate. Scenariul se înscrie în tiparele clasice ale unei distopii moderne, iar cinefilii adevărați vor putea remarca unele similitudini cu clasicul Născuți asasini (din 1993) al lui Oliver Stone. Ca structură, Titane poate fi considerat un film noir, asemeni filmelor lui Quentin Tarantino și a lui Lars von Trier: aceeași violență primitivă, aceeași sexualitate greu de gestionat și de înțeles, aceeași dramă interioară.
Într-un an 2021 greu încercat, Julia Ducournau nu vine cu o rețetă a fericirii, așa cum s-ar fi așteptat unii, ci din contră: un duș rece, cât se poate de rece, care ne zdruncină tiparele, stereotipiile și prejudecățile legate de tot ce ne înconjoară. Eul nostru cel mai profund este dezvelit fără menajamente, ceea ce ne face, pe moment, să ne simțim vulnerabili. După cele aproape două ore cât durează filmul ai un sentiment acut că trebuie să-ți redefinești umanitatea, pentru că nimic nu mai seamănă cu ce știai. De-a lungul filmului te vei trezi că devii agitat, fără să îți dai seama de ce, vei avea tendința de a schimba canalul, dar, brusc, vei realiza că nu ești acasă, ci la cinema, vei avea momente când vei închide ochii involuntar… Dar, cu toate acestea, firul roșu al curiozității te va face să vrei să știi deznodământul. Da, cu siguranță, nu este un film pentru pudibonzi, pentru conservatori sau pentru cei care doresc doar să se detașeze de constrângerile cotidiene. Scenele sunt filmate noaptea, sau în penumbră, în mare parte doar în spații închise, tocmai pentru a sublinia drama interioară a unei tinere marcată definitiv de un accident de mașină din copilărie, în urma căruia se alege cu o tijă de titan în lobul temporal drept, ceea ce justifică percepțiile și relaționările atât de atipice: pasăre de noapte incapabilă să mai aibă vreun dialog real cu proprii săi părinți, incapabilă să-și gestioneze plăcerile, furia, anxietatea, motivația. Un șir de crime greu de înțeles și greu de asimilat o transformă într-o fugară obligată să-și asume rolul masculin în fața unui tată surogat incapabil să accepte dispariţia propriului său fiu biologic cu mai bine de șapte ani în urmă. Agathe Rousselle, aflată la primul său rol într-un lung-metraj, construiește pas cu pas personalitatea complexă a tinerei obligată să-și asume o masculinitate pe care pompierul șef de detașament jucat ireproșabil de Vincent Lindon și-o considera amenințată de propria bătrânețe. Dialogurile scurte, aproape monosilabice nu fac decât să sublinieze dorința tatălui de a avea un fiu perfect, precum miticii titani fii ai lui Uranus și ai Gaiei. Dar, treptat, forța oarbă a violenței primitive se atenuează, se „umanizează”. Asemeni personajului iconic creat de Sigourney Weaver în Alien, Alex-Alexia trebuie să accepte că în interiorul său crește o făptură aparte, unică, pe cât de străină, pe atât de familiară, rod al unei iubiri cu totul și cu totul imposibile, dar care îi va da șansa tatălui surogat să accepte într-un final moartea propriului său fiu. Dualitatea titanului – pe cât de dur și rezistent la coroziune, pe atât de versatil și esențial în crearea pigmenților albi – se reflectă în drama personajului principal: deși moare, dă naștere unei creaturi uimitoare, care îl face pe pompier să-și accepte propriile limite.
Apreciem curajul celor de la Independența Film de a aduce în sălile de cinema românești filmul câștigător de la Cannes 2021. Avem nevoie de astfel de filme, care să ne zdruncine tiparele cotidiene, care să ne determine să ne reevaluăm propria umanitate și, printr-o adevărată exorcizare a răului, să ne redescoperim iubirea față de aproapele și față de noi înșine.
***
„Titane” va rula în cinematografe din 3 decembrie, distribuit de Independența Film.
