Încep să apară primele spectacole postpandemie. Semn că viața culturală încet-încet se animă. Deși inerția încă-și spune cuvântul – multe, prea multe dintre instituții nici gând să-și reînceapă activitatea (sunt multe motive, multe dintre ele cât se poate de reale și de netrecut cu vederea, dar, din păcate, sunt și suficient de multe cauze care țin de proastele obiceiuri derivate din „așteptăm să vedem ce zic cei de sus”), iată că unii artiști găsesc soluții și mijloace necesare pentru transpunerea în practică a unor idei proprii. Multe dintre teatre (finanțate de stat sau independente) sunt în faza în care-și adaptează o parte din producții în funcție de noile condiții impuse de răspândirea coronavirusului, dar sunt și câteva care se pregătesc să iasă la scenă cu producții noi. Aici este și cazul Teatrului Național „Marin Sorescu” Craiova, care propune spectactorilor săi VIDEOFONIA, un program special alcătuit din videoexperiențe teatrale.
Prima videoexperiență teatrală a avut loc în seara zilei de 6 iunie, pe acoperișul teatrului, o clădire cât se poate de reprezentativă pentru stilul arhitectonic promovat și cultivat intens de regimul comunist; supradimensionată, deloc atractivă la exterior, rece până la impunerea unei distanțări nefirești, din pricina cantității impresionante de marmură folosită pentru trepte și pereți. Nici acoperișul nu părea (cel puțin până acum) să fie atractiv din punct de vedere artistic; plat, acoperit cu covor bituminos, fără niciun aranjament sau dotare, deci gol, ceea ce-l transformă într-o uriașă scenă în aer liber. De aceste „calități” ale spațiului s-au folosit George Albert Costea și Nicolae Constantin Tănase pentru improvizația video-performativă transmisă live. That day of May 2020 este despre înainte și după ridicarea stării de urgență impusă de răspândirea coronavirusului. Cu alte cuvinte, mai vechea afirmație „știu ce-ai făcut astă vară” este acum înlocuită cu „ce-ai făcut în timpul izolării (în lockdown)”. George Albert Costea a încercat să țină un jurnal, după cum aflăm încă din primele minute ale improvizației, dar după primele șase zile nu i-a mai reușit, pentru că s-au amestecat prea mult emoții diverse și intense, iar elementul principal al noii dezordini este dat de reorganizarea vieții. Rutinile cotidiene sunt înlocuite acum cu obsesii impuse/provocate de „stați acasă”, „spălați-vă des pe mâini”, „dezinfectați produsele cumpărate”, „purtați masca în spații închise” etc. La toate acestea se adaugă faptul că artistul nu locuiește singur, are o familie (soție și doi copii, iar cea extinsă include părinții și socrii) și prieteni, cu toții la fel de afectați de izolarea la domiciliu. Din toată această nouă (dez)ordine se naște improvizația video-performativă, un amestec de vechi și nou, de gest, mișcare, monolog și dialog de final.
George Albert Costea își pune la bătaie toate resursele artistice de care dispune și dă naștere unui spectacol destul de fluid și cu o logică interioară mai mult sau mai puțin evidentă, semn că a reușit să internalizeze toate trăirile, emoțiile și stările prin care a trecut în vremea izolării. Dar nu doar că le-a internalizat, ci le-a și fructificat, convertind toate noile constrângeri în mișcare și act artistic de sine-stătător. Dacă până la momentul declanșării stării de urgență viața artistică era intrinsec legată de scenă (cea mare a teatrului, locul de unde și începe artistul improvizația), după lockdown orice spațiu poate deveni o scenă ad-hoc. Ieșirea pe acoperiș, prospectarea spațiului, raportarea la limite – blocurile din jurul teatrului (ferestre care ascund potențialii spectactori) și strada cu mașini în trecere și taxiuri care-și așteaptă clienții –, transformarea noului loc într-unul perfect pentru joacă, aducerea în joc a membrilor familiei, cei care-i sunt în continuare repere de normalitate și realitate constrângătoare (copiii trebuie ajutați să-și facă temele, de exemplu), din toate acestea se compune live video-performativul actorului. Un amestec de dans și replică, un debut de instalație umană, din care nu lipsește mixul sonor, menit să trimită în eter tot ceea ce înseamnă frustrare, neputință și furie. Stridențe sonore, suprapuneri de vers și sunete distorsionate, la care se adaugă prospectarea noului spațiu artistic. The limit is the sky devine un fel de mantră, de care artistul trebuie să-și aducă aminte tot timpul, dar mai cu seamă când uită că limitele sunt aducătoare de noi libertăți. Coborârea de pe acoperiș și vizitarea diverselor încăperi din teatru ține loc de întoarcerea la vechea viață, care nu mai este deloc vechea, e înlocuită de una total nouă. Nimic din ce-a fost nu va mai fi la fel este deja un truism, dar convertit la nivel personal capătă rol de proces de inițiere. Bun venit în noua lume a artiștilor! Și, cum vă simțiți? Gata de un nou spectacol?
Având în vedere că vorbim de o improvizație video-performativă, atunci când judecăm actul artistic în sine trebuie să ținem cont de niște date tehnice destul de constrângătoare. Întreruperile cauzate de o conexiune la internet fluctuantă, trecerea prin anumite spații unde semnalul este slab spre deloc contribuie din plin la fragmentarea spectacolului, trecerile de la un moment la altul nu sunt menite să asigure fluiditate, ci din contra, condițiile meteo devin și ele parte din spectacol (din fericire au avut o contribuție pozitivă, norii și vântul adâncind nota de dramatism). În aceste condiții coerența trebuia să decurgă din felul cum artistul a transpus fragmentele de mărturii în gest, mișcare și replică. În mare parte i-a reușit: e într-o formă fizică foarte bună, mental este suficient de mobil, încât să accepte provocările ridicate de întreruperile conexiunii de internet sau de faptul că nu se aude suficient de bine zgomotul străzii etc.
That day of May 2020 se constituie într-un debut de program cultural-artistic, așadar așteptăm să vedem noile videoexperiențe teatrale propuse de Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova.
That day of May 2020
That day of May 2020 – Teatrul Național Craiova
improvizație video-performativă transmisă LIVE de pe acoperișul teatrului
un scenariu inspirat din mărturiile membrilor familiei actorului George Albert Costea: Silvia, Alice, Mery, Monica, Coralia, Bogdan, Gabriel, Doina, Roxana, Gheorghe
Concept și performance: George Albert Costea
Regia: Nicolae Constantin Tănase
DJ: Val Ciobanu
Director de imagine: Alexandru Matios
Coordonator livestream: Răzvan Ilinca
