Eugène Ionesco și-a iubit personajele, într-atât de mult, încât le-a creat contexte și situații scenice care să le pună în evidență și cele mai ascunse trăsături. Lecția nu face excepție. E o piesă de teatru densă, care ridică multe probleme atât din punct de vedere regizoral, cât și al jocului actorilor.
Deși cadrul scenic în sine nu se modifică, vorbim doar de o cameră în interiorul căreia cele două personaje principale – eleva și profesorul ei – își dezvoltă relația, totuși camera aceasta capătă proporții volumetrice diferite, în funcție de schimburile de replici dintre cei doi; uneori ai impresia că cei patru pereți devin doi, alteori ai impresia că tavanul stă să cadă în capul celor doi și tot așa. Soluția scenografică propusă de Mădălina Sandu și Andreea Tecla este eficientă și ajută multă protagoniștii, deși jocurile de lumini nu mi s-au părut că ar completa eficient demersul lor din punct de vedere constructiv. În schimb, coregrafia i-a ajutat foarte mult pe cei doi să se desfășoare credibil într-un spațiu cu adevărat claustrant, chiar și pentru actori cu multă experiență în spate.
Se știe prea bine subiectul piesei, nu insist pe redare. După cum se știu și câteva dintre deja clasice montări de la noi (Horațiu Mălăele e un reper din acest punct de vedere). Și am urmărit evoluția jocului celor doi (și) din această perspectivă, s-ar fi putut împiedica mult din acest punct de vedere. Dar m-am bucurat să-i văd crescând de la un schimb de replici la celălalt, creând cu adevărat un duo al lor, doar al lor, crescut din aducerea la un loc a două identități artistice despre care cu siguranță ne vom mai întâlni. Au poftă de joc, au talent, simt textul, își dau unul celuilalt energie multă, se susțin reciproc, așa încât avalanșa de replici nu mai devine decât o problemă ce a fost deja surmontată.
Andrei Redinciuc mi s-a părut că s-a lăsat pe mâna Anei Crețu, în mâinile ei firul epic devine ghem ce se desface într-o paletă de mii de emoții, trăiri interioare, transformări paroxistice care se regăsesc și în cea mai fină mișcare a corpului ei. O vezi cum se lasă posedată de duhul cuvintelor și cum toată această neputință de a înțelege zădărnicia unui efort intelectual capătă valențe fiziologice. Corpului ei i se modifică forma, te uiți la ea și vezi cum se dilată, se schimonosește de la o replică la alta, pentru ca în final implozia să o răpună definitiv. Căci prăbușirea e o implozie, semn că a asimilat sub forma unei dureri intrinseci și ultimul cuvânt împroșcat de către profesor. Acel „Mă doare măseaua!” repetat obsesiv și pe tonuri diferite orientează atenția spectatorului înspre ea, dar, în același timp, îl provoacă să caute și sursa durerii, căci ceea ce vezi pe chipul elevei te îndeamnă să faci ceva să-i tai suferința.
Ce nu mi-a plăcut cu adevărat în toată această montare a fost … muzica. Căci… am așteptări mari din acest punct de vedere de la cei care bat la porțile Thaliei. Muzica devine personaj în scenă, îi ajută pe protagoniști să-și susțină partiturile, iar ce am auzit în spectacolul de la Cafeneaua Artiștilor nu mi-a gâdilat auzul. Dar am remarcat atenția pentru detaliu în ceea ce privește costumele personajelor, șireturile regăsindu-se atât în costumul ei, cât și al celorlalți doi, iar contrastul coloristic din costumul elevei a susținut personajul în sine.
Un spectacol neașteptat de bun, având în vedere tinerețea protragoniștilor, un spectacol viu, dinamic, care le-a pus în valoare personalitățile și pregătirea de specialitate. Și m-am bucurat să-i văd intrați în rol, să-i văd crescând de la o replică la cealaltă, căpătând curaj și forță pe măsură ce primeau energie din sală. Așa că … am pe cine urmări în anii ce vin!
Spectacol susținut în cadrul Secțiunii Studenți a Festivalului „Buzău iubește teatrul” (19 – 26 mai 2018)
„Lecția” de Eugène Ionesco
UNATC București
Regia: Diana Tănase
Asistent regie: Adrian Apotrosoaei
Scenografia: Mădălina Sandu și Andreea Tecla
Coregrafia: Simona Dabija
Light desisgn: Ionuț Vlașcu
Sound design: Călin Țopa
Video design: Radu Spiridon
Cu: Andrei Redinciunc, Ana Crețu, Diana Tănase
