„Rânduieli de viață creștină”, Sfântul Serafim de Sarov

Creștinismul ortodox nu este ușor. Este tot ce înseamnă mai bun și mai frumos, este sublim, dar nicicum ușor. Dacă, prin mila lui Dumnezeu, începi să întrevezi adevărul și să treci pragul bisericilor și Bisericii, în genere, ba încă să mai răsfoiești și Noul Testament, începi să te observi pe tine și să realizezi nimicnicia omenească și, mai cu seamă, neputința noastră. Încet, încet, pricepi că tu, omul, nu poți nimic fără Dumnezeu. Și începi a-ți dori să te împrietenești mai mult, și tot mai mult, cu El. Să Îl chemi. Să Îl strigi. Să ți se frângă sufletul de nevoia Lui. Și aceasta-i bine, pentru că, zice Sfântul Serafim de Sarov:

„Domnul îi ascultă deopotrivă pe monah și pe mirean, pe creștinul simplu, numai să fie amândoi ortodocși și să-L iubească amândoi pe Dumnezeu din adâncul sufletelor lor și să aibă amândoi credință în El măcar ca grăuntele de muștar, și amândoi vor muta munții.”

Ei, dar în starea de strigare către Dumnezeu, de care vorbeam, ca să deprinzi cu claritate marcajul hăului deznădejdii, ai nevoie de o îndrumare de aici, de aproape, de lângă tine. Mai cu seamă că nici diavolul nu stă cu mâinile în sân. Vede și el bine că mergi spre biserică și nu-i convine. Cine să-ți fie alături? Duhovnicul, desigur. Numai că la duhovnic nu ajungi imediat ce simți nevoia. Pentru că ai un program lung și obositor la serviciu, pentru că nu-ți vine să lași casa necurățată și rufele nespălate, pentru că a intervenit cine știe ce necaz, ori părintele duhovnic nu are program de slujbă în biserică tocmai atunci – în fine, scuze sunt suficiente –, nu mergi la duhovnic oricând simți nevoia. Și, apoi, când mergi, ce să-i spui mai întâi? Că e coadă serios de mare în spatele tău, de lipsiți de păcate ce suntem! Atunci? Atunci să dăm fuga la Sfinții Părinți. Care ne-au lăsat sfaturi vii, adică subliniate de puterea exemplului personal, scrise în cărți care ne pot însoți oriunde: în autobuz, în metrou, pe noptieră, în călătorie sau pauza de masă…

Sfântul Serafim de Sarov, ca toți Sfinții Părinți mult plăcuți lui Dumnezeu, a știut că vin aceste vremuri de grabă grozavă, de lipsă de tihnă, dar și de sfat. A știut că nu vom mai avea voința, „hotărârea”, cum spune el, să ducem viața nevoitorilor dinaintea noastră:

„Dacă am avea hotărâre, am trăi la fel ca părinții care au strălucit oarecând cu nevoințele și cu buna credință, pentru că harul și ajutorul lui Dumnezeu către cei ce cred și Îl caută pe Domnul din toată inima este acum același ca și înainte: căci, după cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos ieri și astăzi și în veci, același este.”

„Rânduielile de viață creștină” ale Sfântului Serafim de Sarov sunt scurte sfaturi utile, întăritoare, încurajatoare și clar exprimate. Întreaga carte este o mini colecție de gânduri ale sfântului, ca un ghid de buzunar de nici 100 de pagini, structurat pe teme precum: „Cum să ne purtăm în biserică”, „Cum să ne rugăm acasă”, „Despre lupta cu patimile”, „Ce înseamnă a agonisi duh de pace”.

Oriunde deschizi această carte, găsești un cuvânt folositor. Ca acesta:

„Ca să te izbăvești de osândirea aproapelui, trebuie să iei aminte la tine însuți, de la nimeni să nu primești gânduri lăturalnice și să fii mort față de toate”.

Dar ce m-a atras la această carte când am ales-o de pe raft a fost ușurința cu care se citește și se poartă în geantă. Este o cărticică pentru oameni grăbiți. Și la un preț mărunt, cam cât ai cheltui pe o Amandină, la o cofetărie de cartier.

Surse foto: comorinemuritoare.ro și preasfantafecioaramaria.wordpress.com

Editura Sophia;