În curând la Teatrul Naţional,
Povești fabuloase din veacul Crailor de Curtea Veche transpuse într-un scenariu teatral marca Dragoș Galgoțiu
Un nou titlu pe afişul Teatrului Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti, o nouă montare pe scena Sălii Pictura: Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale! Primele reprezentaţii ale spectacolului vor avea loc în zilele de 7, 8 şi 9 aprilie, de la ora 19.30.
Pentru prima sa montare la Naţionalul bucureştean, regizorul Dragoş Galgoţiu a ales să transpună într-un scenariu dramatic romanul lui Mateiu I. Caragiale, apreciat drept o scriere stranie și unică, aflată la limita dintre proza lirică și cea narativă, neîncadrabilă în vreun gen literar, căreia i s-a pus, pe rând, eticheta de roman gotic, roman baroc, decadent, estetizant, ba chiar „cea mai puțin pământească dintre lucrările noastre epice” cum a declarat-o marele critic literar Perpessicius. Atras de estetica barocă, sofisticată, plină de ascunzișuri și mistere a romanului, Galgoțiu pune în scenă nu doar o ilustrare a textului, ci o descindere în paradisurile artificiale ale visării, istoriei și amintirii, dar și una în subteranele Bucureștilor, cu moravurile lor de noapte de la începutul veacului al XX-lea. Personajele aparțin boemei depravate, cu obiceiuri preluate de la fanarioți, și sunt paradoxale prin comportamentul lor, pentru că viciile extreme sunt combinate cu rafinamentul unei lumi „întoarse pe dos”.
Lumea crepusculară de secol 19 a Crailor e o lume pe cale de dispariție (”…cel mai frumos dintre veacuri asfințește în sânge”) și, ca într- un alt fel de Livadă de vișini, spectacolul devine și un recviem pentru Bucureștiul ucis – căci despre acest oraș este vorba…
Dragoș Galgoțiu își asumă provocarea de a propune soluții inovative de estetică scenică, în care acțiunea este înlocuită prin povestire și retrăirea ei simultană, într-o cascadă a rememorărilor …În absența unei structuri narative continue, spectacolul, alcătuit din înlănțuiri de secvențe, se constituie ca o lectură deschisă, antrenând spectatorii într-un alt model de comunicare, un altfel de a povesti.
Demersul lui regizoral are o și o anumită semnificație, aceea de a îl pune în scenă pe celălalt Caragiale, în teatrul care poartă numele ilustrului său tată, Ion Luca, în umbra căruia Mateiu – autor ce se înscrie, de fapt, într-o elită foarte rarefiată a culturii europene, cea a ”clubului” scriitorilor ce se revendică de la curentul ”dandyst” – a fost plasat, poate, pe nedrept.
O distribuție de zile mari va evolua în curând pe scena Sălii Pictura, în costumele de o inventivitate fără egal ale LIEI MANŢOC: Cara: MARIAN RÂLEA, Pirgu: CLAUDIU BLEONȚ, Pantazi: IOAN ANDREI IONESCU, Pașadia: MIHAI CALOTĂ, Pena Corcodușa: CESONIA POSTELNICU, Rașela: FULVIA FOLOSEA, Sultana: MAGDA CATONE, Elvira: COSTINA CHEYROUZE, Mina: ERIKA BĂIEȘU, Tita: RODICA IONESCU, Maiorică: DORIN ANDONE, Serghie: CAROL IONESCU, Wanda, Ilinca: MARUCA BĂIA$U, Costache: PETRE CHEREGI.
Regie, dramatizare, decor și coloană sonoră DRAGOȘ GALGOȚIU.
#celalaltCaragiale
Foto Florin Ghioca
Grafică Sabina Spătariu
