Pentru cineva ca mine, cărțile sunt un balsam, dar și hrana zilnică – nu doar pentru că prefer să renunț la mâncare în favoarea lor, ci și pentru că simt cum ele îmi hrănesc sufletul. În ce constă această hrană? – în fărâme de înțelepciune pe care le culeg sau le las să se odihnească, în povești ale unor oameni simpli sau neobișnuiți care îmi oferă perspective inedite asupra vieții sau mi le confirmă pe cele existente în mintea mea, în lumi pe care, poate, nu voi avea altfel ocazia să le explorez. Evadez din mijlocul unei realități adeseori apăsătoare și, când mă întorc, văd totul în culori mai blânde, mai plăcute sufletului.
De aceea, tot ce am mai de preț sub formă materială sunt cărțile – nu sunt simple obiecte, în ele zac bucăți din sufletele celor ce le-au scris, dar și emoțiile achiziționării lor la un anumit moment. Nu am nevoie de prea mult ca să fiu fericită – lectura asezonată cu o băutură în ton cu vremea de afară și un loc confortabil în care să-mi schimb poziția din când în când, în vreme ce narațiunea curge – lin sau furtunos.
Universul livresc este infinit și plin de surprize. Niciodată nu poți spune că ai descoperit tot. De la o zi la alta, noi provocări se ivesc și te fac să-ți dorești tot mai multe cărți. Anii au trecut și, odată cu ei, rafturile s-au înmulțit, pline de ispite. Și, de fiecare dată când o aleg pe următoarea, trec printr-un proces complicat, dar încântător. Anul acesta, în prima sa jumătate, am făcut o seamă de călătorii în diferite colțuri ale lumii – Portugalia, Franța, Egipt, Rusia, Statele Unite ale Americii, Olanda, Kenya, Japonia, dar și pe meleaguri natale, în Ulpia Silvana Dacica, satul-oraș închipuit de Şerban Tomşa, sau în Sighetul de la începutul anilor ’40 văzut prin ochii lui Elie Wiesel, dar și în Bucureștiul contemporan, parcurgând același traseu, așteptând la același semafor, precum naratoarea uneia dintre “Feliile de lămâie” ale Ancăi Vieru sau în Bacăul de odinioară creionat de Paul Grigoriu.
Iar de două luni, de când am devenit posesoarea unui Kindle, am și mai multe posibilități de explorare a acestui univers magnific. Citesc cărți în limba engleză, care îmi erau mai greu accesibile în varianta tipărită. În plus, dicționarul instant face lectura mult mai ușoară, astfel că mă declar încântată de acest dispozitiv, chiar dacă înainte eram sceptică și mă ambiționam să proclam supremația cărții tipărite. Până la urmă, fiecare variantă are calitățile sale și pot fi îmbinate cu ușurință. Nu cred într-o rivalitate a acestor două formate în care poate fi citită o carte, ci într-o colaborare din care cititorul are doar de câștigat.
Călătoria mea printre cărți continuă, cu mult entuziasm. Mă așteaptă multe povești minunate, multe lumi ascunse, bogate. Sunt nerăbdătoare să le descopăr, iar rafturile ce îmi stau în față sunt pline de promisiuni. Pasiunea aceasta a mea nu aduce câștiguri materiale, însă oferă o satisfacție interioară unică. Nu-mi fac planuri, fiecare moment își are cartea sa, care mă va chema cu un glas abia perceptibil, când îi vine rândul.
Un comentariu
Cam aşa simt şi eu 🙂 Abia aştept să descopăr noi personaje de care să mă ataşez şi să trăiesc în mai multe lumi în acelaşi timp.