Despre Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat am scris aici, dar mi-am dorit să lămuresc câteva aspecte, esențiale pentru un cititor obișnuit. Autoarea, Aurora Liiceanu, a avut amabilitatea să-mi răspundă foarte prompt, folosindu-se de o capacitate de sinteză pe care o declarasem de multă vreme pierdută. Îi mulțumesc pentru amabilitate și pentru dorința de a se implica activ în construirea unei lumi dacă nu mai bună, măcar perfectibilă din toate punctele de vedere.
Despre Greta Garbo în lumea românească din ultimii ani s-a scris mai puțin (cel puțin asta e impresia mea). Poate și pentru că modelul de frumusețe și prototipul de succes tipic societății românești pare la antipozi. Spun pare pentru că, pe fond, Greta Garbo și modelele impuse prin intermediul mass-media tinerilor noștri au foarte multe în comun. Îmi dați dreptate sau nu?
Cand am scris despre Greta Garbo nu exista nebunia pandemiei. Obsesia imaginii nu exista pe vremea ei. Nu erau videouri, clip-uri, chaturi, facebook și toată tehnologia imaginii. Era print și erau reviste. Pentru Greta Garbo anonimatul era ușor de obținut și nici ea nu-și dorea notorietatea care le obsedează astăzi pe așa-zisele vedete sau persoane din showbiz. Încă exista o frontieră între privat și public, frontieră pe care înainte de pandemie era deja fluidă, mergând spre exhibiționism. Totul era să apari în public, să te arăți, să te expui. După pandemie, izolarea a amenințat puternic notorietatea prin expunere și lucrul acesta se vede în imaginile care încă apar, dar care sunt imagini vechi, fără mască, reclame la șampoane deja vechi, care se perindă mereu. O lume altfel nu pare să se contureze, pentru că ceea ce se numește new normal este greu de definit. Astfel, izolarea Gretei Garbo a devenit ceva prezent.
Oamenii și-au dorit dintotdeauna ceva ce e foarte greu de atins, ceva pentru care au trebuit să muncească îndelung: faimă, glorie, putere, frunmusețe absolută, cunoaștere profundă, piatra filosofală etc. Ierarhiile sociale se stabilesc și în funcție de aceste obiective, iar valorizarea socială a celor care-și propun ținte de ordin intelectual a cunoscut fluctuații de-a lungul timpului. Ce-ar trebui făcut ca să-i convingem pe tinerii noștri că doar imaginea nu contează, ci mai degrabă ce se află în spatele ei?
S-a schimbat mult ierarhia valorilor. Dacă ne uităm rapid la juriile concursurilor vedem persoane notorii, care sunt alese pentru notorietatea lor și nu datorită unor criterii de meritocrație. Dacă are succes la cântat este suficient ca să fie într-un juriu, dezinhibiția prezentatorilor din televiziune este năucitoare. Se simt puternici, lipsiți de cea mai mică sfială, cu totul siguri pe imaginea lor minunată. Nu știu cum vor înțelege cei tineri că imaginea contează, dar nu definește o persoană, că imaginea este perisabilă și golul din spatele ei nu poate fi umplut cu nimic. Mulți specialiști consideră că ceea ce era un cod cultural al intimității nu mai există și că nu știm cum să definim astăzi intimitatea.
Trăim într-o societate în care cred că Gretei Garbo nu i-ar fi plăcut să trăiască, ba cred că ar fi fost pusă la stâlpul infamiei pentru obsesia ei de a delimita clar spațiul intim/personal de cel social. Pe lângă intoleranță, care îmi pare din ce în ce mai des pierdută din vedere, am impresia că și empatia sau respectul reciproc par în pericol. Au toate acestea ceva în comun cu exacerbarea unuia sau altuia dintre sindroamele detaliate în Sindromul Greta Garbo?
Pandemia a creat o suspiciune cu greu de înțeles. În ciuda gregarismului și a obsesiei grătarelor, oamenii sunt individualiști, pentru că plutește acest pericol al pandemiei, chiar dacă ne facem că nu-l vedem. Astfel empatia și respectul se diluează, crescând individualismul și instinctul de conservare.
Dacă ar fi să vă ceară cineva să alegeți între faimă și celebritate și v-ar cere și un argument sau două, ce i-ați răspunde?
Greu de ales între faimă și celebritate. Cred că faima este efemeră, contextuală, celebritatea poate deveni ceva mai de durată. Ambele sunt asociate cu recunoașterea socială, atât de mult dorită astăzi.
Există suficient de mulți oameni care-și iau și astăzi drept model pe Greta Garbo. Avem dreptul să-i judecăm?
Cred că cei care o iau pe Greta Garbo de model sunt puțini. Mă refer la cei care fac această alegere din convingere. Alții nu au ce face, se luptă să rămână în ochiul public, să nu fie uitați de public, să obțină admirația, poate chiar și invidia anonimilor, dar aceștia cu greu vor mai rămâne prezenți, pentru că timpul trece și prezența în atenția publicului este dificil de întreținut. Jurnaliștii o simt, căutând să facă cîte ceva pentru a reînvia personaje care par să devină umbre. Există o pauză de notorietate care să nu amenințe uitarea? Nu cred.
