În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor de Eugen Simion, colecția „Opere”, Editura Tracus Arte
Ediţie definitivă, îngrijită de Mihaela Constantinescu
Postfaţă de Andrei Grigor
Postfaţă de Andrei Grigor
Atitudinea lui Eugen Simion faţă de politică ca știinţă și practică de exercitare a puterii este una pragmatică și nu l-a interesat decât în măsura în care interfera cu proiectele sale academice. Neangajarea sa politică în anii nouăzeci a surprins mediul academic și i-a fost aspru reproșată de către unii colegi de generaţie și de o parte a „inteligenţiei” românești, dar angajamentele sale au mers în altă direcţie și cred că nu a greșit. Desigur, participarea elitelor intelectuale la mișcarea politică postdecembristă rămâne un subiect controversat, dar, retrospectiv privind, bilanţul pare a fi negativ, deoarece, cu mici excepţii, construcţiile politice ale intelectualilor români au eșuat și au avut ca efect colateral nedorit clivajul mediului cultural românesc. Totuși, domnul Eugen Simion nu s-a limitat la contemplaţia pasivă a fenomenului social-politic românesc, ci s-a implicat și a excelat în proiecte importante pentru cultura română. Înainte de 1989 a evitat compromisurile cu puterea totalitară, păstrându-și nealterată demnitatea intelectuală, tot așa cum, după Revoluţie, ignorând chemările sirenelor politice, a navigat pe o mare tulbure spre reperele viabile ale culturii române. Este, desigur, un european convins, dar și unul antiglobalist, deoarece perspectiva pierderii identităţii culturale europene și, în particular, a celei românești îl neliniștește. A fost și a rămas însă o conștiinţă intelectuală și naţională și, totodată, un artizan al proiectelor împlinite. Coexistenţa acestor trăsături în aceeași structură de personalitate este o surpriză, dar îl întregește ca om. – Acad. Viorel Barbu
Moartea lui Mercuțio, de Eugen Simion, colecția „Opere”, Editura Tracus Arte
Ediţie definitivă, Prefaţă de Acad. Viorel Barbu
De ce Moartea lui Mercuţio? Pentru că, pe când eram foartentânăr, am scris un articol (1968?) cu acest titlu, voind să protestez împotriva celor care vedeau în criticul literar un Caliban ce trebuie trimis, în lanţuri, la școală. Nu Caliban, ziceam eu, este simbolul shakespearian al criticii literare, ci Mercuţio, confidentul spiritual, cel care moare pentru că nu se înţeleg, în privinţa întâietăţii, Montaguii și Capuleţii literaturii… Simbolul rămâne și azi valabil. Pun, deci, paginile ce urmează sub semnul acestui personaj încântător care fără voia lui devine un personaj tragic într-o istorie dominată de o mediocră fatalitate. – Eugen Simion
Pe parcursul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2019, volumele pot fi achiziționate de la standul Editurii Tracus Arte (Romexpo, pavilion B2, stand E07).
Vă așteptăm!
