„Lebăda cu două intrări”, de Nora Iuga, cu o prefaţă de Alexandru Matei, este în curs de apariţie la Editura Polirom, în colecţia Fiction Ltd. Este vorba despre a doua ediţie a cărţii, revăzută, disponibilă şi în format digital.
DESPRE CARTE:
„Densitatea textului Norei Iuga integrează nu doar voci, frînturi de cotidian, poezie, ci şi trup, mult trup. Şi sex. Nu întîmplător: sexul – pulsiunea primară – nu cunoaşte limita ordinii venite de undeva de sus. Textul nu este nimic altceva decît replica literară a inconştientului: o producţie care nu cunoaşte legea ca ordine venită de sus, impusă din afară, ci care se desfăşoară vital, impulsiv… Nicăieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectură ca în Lebăda cu două intrări. Autoarei Nora Iuga îi place să se joace. Nu-i dă mîna să-şi ţină prea mult cititorul la respect. Nora Iuga este un scriitor lumesc. De-a lungul unei opere, Nora Iuga a alternat jocuri, joacă, a făcut un joc de fort-da cu propriul ego (traducînd multe cărţi, în umbra cărora s-a aşezat). Dintre toate piesele acestui puzzle, Lebăda cu două intrări rămîne proiectul ei literar cel mai radical. Clipa în care ninsoarea de iarnă, ploaia de mai, cromatica agonică de toamnă şi clipoceala de vară s-au revoltat. Trebuie să admit, avem aici un text extrem(ist). La cît de balcanică şi romantică ne este literatura, codul roşu înscris în Lebăda cu două intrări poate fi anunţat ca eveniment major la toate «posturile de radio şi televiziune» din limba română.” – Alexandru Matei
FRAGMENT:
cîini de sanie sub prelate negre alergau pe pantele circumvoluţiunilor mele cînd veneam de la iolanda după două pahare cu vodcă derizorii cantităţi de adrenalină ca atunci în camionul care ne ducea la zagna vădeni cu săpăligile sub braţ absolvente la litere şi viitorul zbîrnîia un zmeu mînios pe creştetul nostru o tichie o chipă care te distinge pentru a fi arătat cu degetul te miroşi prin toate cotloanele să afli de unde exală ca între tufele de liliac de lîngă betonieră mirosul de stîrv în toate lucarnele ochi privind prin binoclu atenţi să vadă cu care mînă te închini şi frumuseţea asta de fată în vagonul de vite aiurînd perplex şi amuzat două stări care se resping ca amanţii la început şi la sfîrşit cînd rodajul e minim sau excesiv în toate rugăciunile tale surplusul ăsta de supravieţuire cu mine o să se facă o excepţie marea excepţie ca în biblie şi sara avea 198 de ani cînd a născut o pînză lungă albă cu care era înfăşurată la sinagogă curiera de la editura enciclopedică mică şi palidă mi-a vîndut un taior gălbui şi lucios de mătase cu striuri aproape invizibile ca spaţiile şterse din drumul calvarului pe fresca de la ursuline isus a căzut sub cruce şi ei fluierau atît de asurzitor din orga electronică îmi fluiera trupul întreg în faţa muzeului erotic negrul ăla iar negrul adulmecînd parfumul de trandafir amestecat cu sudoare nările imense rezervoare de greaţă şi voluptate ca toate orificiile aşteaptă trenul să intre în tunel şi întunericul compact cînd eşti înghiţit total în tine şi vrei să faci dragoste pe masa de operaţie
n-am să rup pînzele de păianjen de pe tavanul balconului n-au decît să le vadă cînd or să vină şi lădiţa cu nisip a draculei şi borcanele nespălate în care s-au uscat resturile de ghiveci după aceea nu mai contează că nu mă duc la croitor vine cu centimetrul să-mi ia măsura sau îmi dă costumul de-a gata chiar oare o să semăn vreodată cu juliette gréco de mult mă pufnea rîsul pe mine la biserică la concerte şi la înmormîntări poate ar trebui să mănînc ceva dar nu pot să rup halucinaţia cu micul mozambican ca pliseţkaia pe masă în bolero de ravel toţi se holbează îl ling cu ochii cred că i-ar înfige un bucheţel de violete în cur o carne tînără e bună la toate mi-e scîrbă de mine de ce eu cu botniţă eu cu lumina roşie el cu unda verde de ce nu gîndeşti dialectic de ce nu accepţi partea a doua şi răzbunarea cînd de fapt nici nu iubim iubim la început cînd nu ştim ce iubim şi cînd începem să ştim ce iubim nu mai iubim asta e îţi smulgi părul din cap vrei să apuci un sens cu mîna urli nu şi nu şi nu şi nu şi nu se poate aşa din senin cînd dai în sfîrşit peste ceva neconvenţional înnebuneşti spui zenit şi nadir cele două feţe ale monedei din gura mortului cine mai are răbdarea să parcurgă un labirint de oglinzi deformatoare ăsta e textul meu cu el mă acopăr cu el mă masturbez scumpa mea nora casa ta cuptorul tău triunghiul tău de turtă dulce
Notă: spaţierea respectă întocmai dorinţa scriitoarei
DESPRE AUTOARE:
Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul USR), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piaţa cerului (1986), Cîntece (1989), Dactilografa de noapte (1996; Premiul USR), Autobuzul cu cocoşaţi (2002), Cîinele ud e o salcie (2013) – şi de proză – Săpunul lui Leopold Bloom (1993, 2007; Premiul USR), Sexagenara şi tînărul (2000, 2004, 2012; Premiul USR; Premiul revistei Cuvîntul), Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin (2001), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Berlinul meu e un monolog (2010), Harald şi luna verde (2014) –, precum şi a poemului-roman Fetiţa cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvîntul). În 2007 a primit Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o distincţie acordată celor care aduc servicii speciale în promovarea literaturii germane în lume. I s-au tradus romanele Sexagenara şi tînărul (Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom (Bulgaria), Hai să furăm pepeni (Bulgaria) şi volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania şi Slovenia), Autobuzul cu cocoşaţi (Germania), Poem de octombrie (Germania), Inima ca un pumn de boxeur (Franţa), O inimă venind pe picioroange (Elveţia).
Sursa foto Nora Iuga: novaapollonia.ro.
