Cronică de Andreea Telehoi
În ultima vreme, odată cu dezvoltarea tehnologică și amploarea căpătată de inteligența artificială în obiceiurile de zi cu zi, se vorbește cu din în ce în ce mai multă îngrijorare despre tendința tinerilor de a se izola în dispozitive și lumea virtuală. Această problemă nu vizează, însă, doar tinerii, deși impactul este mai vizibil în rândul lor. De când cu pandemia, capacitatea de concentrare a omului a devenit mult mai fragilă. Dar ce e mai periculos este faptul că devenim, aproape inconștient, dependenți de lucrurile acestea. Se discuta la un moment dat într-o conferință cum waze-ul a ajuns să fie un confort la volan, chiar și atunci când nu este necesar, de exemplu. A devenit o fantezie învechită să nu-ți scrii lucrările cu A.I. Până și în muzică au apărut melodii realizate exclusiv cu A.I. Reprezintă toate acestea un progres, cu adevărat, sau începutul declinului ființei umane?
Spectacolul Digital Freud de Norbert Boda, în regie proprie, de la Teatrul Apropo din București, este o reinterpretare a conceptului freudian clasic. Acțiunea se petrece într-un soi de distopie în care personajele trăiesc sub supravegherea unui A.I. ubicuu, omniscient, intitulat Freud, care funcționează drept sfetnic. Trăind sub influența acestei divinități digitale, oamenii încep să se automatizeze, să afișeze comportamente de-a dreptul robotice, cum ar fi glitch-uri (prin repetiția incontrolabilă a unor cuvinte) sau exprimări monotone, lipsite de emoție. De fiecare dată când un personaj se află în prim plan, ceilalți se pun pe margine și scot telefoanele (o imagine care devine tot mai familiară și în viața reală). Problema majoră la nivel mondial este conflictul Kedrick Lamar vs Drake, aparent. Iată un subiect pentru o scurtă povestire. Sau ice-braker-ul perfect pentru un site de întâlniri. La așa ceva se poate ajunge când tinerii simt că trăiesc într-o lume de care nu aparțin, de care le e frică.
În centrul acestei dezumanizări îngrijorătoare, se prezintă patru identități devenite aproape arhetipale: Delia melancolica (Cătălina Romaneț), Anita exuberanta (Flavia Perja), Carmen (Ioana Cojocărescu), fosta profesoară ajunsă politician conservator și Gică (George Olar), flegmaticul postmodern, devenit influencer. Se expun conștiincios și stadiile deformării psihicului uman în raport cu ecranul: alienarea (evadarea în lumea digitală), compensarea (apariția măștii afișate în mediul online) și integrarea (identitatea reală este absorbită de cea virtuală). Odată cu această tranziție dispare treptat și profunzimea emoțională, atingându-se un grad de dezumanizare șocant. Ni se comunică limpede: „Nu contează viața reală, virtuală, contează să ai puțin umor.”; „La finalul zilei, totul e doar un joc, nu-i așa?”
Ne dăm seama însă, din relatările personajelor, că această stare inumană este perpetuată din frica de durere: „Poate că e mai bine așa, într-o lume în care nimic nu doare.” Delia își recreează soțul decedat în urmă cu doi ani într-un avatar virtual. Se agață de acea imagine perfectă și atemporală pentru că refuză să accepte realitatea și să se desprindă. Are impresia că astfel poate fugi de durere. Părinții Anitei au părăsit-o când era mică pentru a dezvolta un program, iar ea ajunge să creeze jocuri pentru că este singura conexiune pe care o mai are cu ei, chiar dacă nu știe motivul plecării lor. Carmen devine un președinte anti-tehnologie, făcându-și campanie și câștigând tocmai prin intermediul acesteia. Crede că dacă împiedică și elimină amploarea tehnologică, își va salva nepoata de la soarta părinților. Iar Gică este un tânăr speriat de lume, care a trăit atât de mult în virtual, că nu mai știe cum să se raporteze la viață și să existe în lumea reală.
Inclusiv estetica alb-negru a spectacolului susține cheia acestui mediu superficial, lipsit de culoare și profunzime. Nu numai că decorul și costumele sunt alb-negru, dar mai au și etichetele atașate. Este o lume de vânzare. O lume care promovează nimicul scandat cel mai tare. Ființa umană este redusă la un cod într-o rețea imensă. Iar pentru a redeveni ființe vii, trebuie să accepte că a fi uman înseamnă să fii imperfect.
Spectacolul Digital Freud, în regia lui Norbert Boda, este un spectacol care explorează identitatea și psihicul omului tot mai expus la virtual și A.I., într-o manieră comică, dar care reușește să sublinieze pericolul unui astfel de parcurs evolutiv. Mai în glumă, mai în serios, mai într-un număr muzical cu puțin cam mulți decibeli, dar și mai multă personalitate, se ridică multe întrebări. De ce refuză tinerii să meargă la psiholog? Cum amenință A.I.-ul munca artistului? Cum faci să te accepți pe tine însuți? Asta să fie lumea în care ne dorim să trăim într-o zi?
Sper că nu.
Teatrul Apropo din București – „Digital Freud” de Norbert Boda. Regie: Norbert Boda. Scenografie: Alexandru Ivan. Design video: Adorjan Deak. Distribuție: Ioana Cojocărescu, George Olar, Cătălina Romaneț, Flavia Perșa. Data premierei: 14 Noiembrie 2024
