Luna aceasta, pe 11 septembrie, debutează la București cea de-a treisprezecea ediție a #FIPB. Ca multe alte proiecte îndrăgite, și Festivalului Internațional de Poezie de la București a ajuns la momentul acela de prezențe de cadre frumoase în amintirile cititorilor în care este de ajuns să îi scrii acronimul cu Hashtag și lumea înțelege despre ce este vorba.
Discuțiile despre consumul de carte în România sunt multe și cele mai adesea triste. Iar despre vânzarea cărților de poezie, datele sunt încă și mai puțin vesele. Cu toate acestea, cărțile de poezie reprezintă cel mai viu fenomen editorial din lumea publishingului de carte autohton. Iar efervescența aceasta se vede și la #FIPB. De câțiva ani buni.
Anul acesta, se pare că ne așteaptă o ediție copleșitoare: peste 170 de poeți din 27 de țări de pe patru continente vor lua parte la peste 50 de evenimente organizate în spații culturale cunoscute din capitală.
În așteptarea zilei de 11 septembrie, am încercat un scurt dialog cu Ioan Cristescu, managerul acestui proiect, directorul MNLR. Un soi de chestionarul lui Proust, o invitație de a răsfoi site-ul fipb.ro și de a vă nota în calendar coordonatele 11-17 septembrie | #fipb | poetry_is(a)live.
Interviul este realizat de Oana Boca-Stănescu
Ioan Cristescu
- MNLR putea foarte bine să inițieze un festival internațional de literatură-pur-și-simplu sau un festival dedicat prozei. De ce poezie?
— Pentru că sunt un cititor tenace de poezie, dar și pentru că mulți prieteni au fost poeți: Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Traian T. Coșovei și alții sunt și acum.
- În ultima vreme, se vorbește mult despre nevoia de descentralizare, de populare a orașelor din provincie cu evenimente culturale. Ce credeți că are unic Bucureștiul în economia proiectului FIPB?
— Există o prejudecată că Bucureștiul este Capitala Culturală a României. Pentru că are cele mai multe și variate instituții de cultură, pentru că e centrul. Dar dacă ne uităm cu atenție, vedem că este și capitala unei lipse de unitate și coerență culturală. Unicitatea proiectului nu stă în faptul că invitații sunt numeroși, ci în diversitatea lor, și cred că această diversitate e benefică Bucureștiului pentru că-l reprezintă.
- Numiți o persoană căreia ați vrea să îi mulțumiți pentru FIPB și despre care credeți că habar nu are că a jucat un rol important, administrativ sau afectiv, pentru dumneavoastră și echipa MNLR în dezvoltarea acestui proiect.
— Nu pot numi o persoană pentru că în peste 10 ani principalul susținător a fost echipa MNLR. Dar dacă este să fiu corect, în ultimii ani, Dinu Flămând s-a implicat cu o agilitate de invidiat.
- Care este prima amintire legată de FIPB?
— Nu am o primă amintire, am multe și mărunte. Eu nu trăiesc festivalul ca un eveniment excepțional, deși este, eu îl trăiesc ca o normalitate și o experiență necesară pentru mine.
- Dar cea mai de suflet amintire legată de cele 12 ediții încheiate?
— Prezența lui António Lobo Antunes și mai ales ce a scris despre muzeu și festivalul la care a fost invitat. Și apoi poate faptul că am cunoscut un mare poet coreean, pe KO UN.
Ioan Cristescu
- Pe care poet din istoria literaturii române plecat dintre noi regretați că istoria nu vă permite să-l invitați la FIPB?
— I-am pomenit anterior, dar Emil Brumaru îmi lipsește în același fel. Și Cezar Ivănescu.
- Dar un personaj-poet dintr-o carte pe care v-ați bucura, într-un exercițiu imaginativ, să îl invitați la FIPB?
— Nu avem o secțiune de poezie pentru copii. Dar poate reușesc anul viitor să-l aduc pe Apolodor. Mai e Stephen Dedalus care ar putea ține o conferință despre Shakespeare.
- FIPB înseamnă mulți invitați străini în program, poeți care, odată ajunși la București, au și șansa de a cunoaște puțin orașul. Există. Vreun loc special pe care v-ați bucura ca aceștia să-l descoperi în timpul vizitei la București?
— Bucureștiul are multe locuri pe care poeții invitați le vor descoperi. Așa s-a întâmplat în fiecare an. Dar fac tot posibilul în fiecare an să-i duc la Mărțișorul lui Arghezi. Așa ceva nu au de unde vin ei. Îi invit și pe poeții români să-l descopere.
- Cum vedeți FIPB peste ani?
— Sper să continue și să devină un brand al Bucureștiului. Îl văd mai dezvoltat, mai interactiv și mai spectaculos.
- Cîțiva poeți de suflet pentru cititorul Ioan Cristescu.
— Neîndoielnic Arghezi, Ion Stratan, Nichita Stănescu. Dintre cei pe care îi cunosc toți sunt în cămăruțele sufletului meu, poate cu un vers, poate un poem.
- Un vers-mantră pentru ediția din 2023.
— Să nu-ți minți ochii cu ochi.
Decalogul pentru Mircia, Nichita Stănescu
———
Editor, profesor universitar și autorul mai multor studii și cărți, IOAN CRISTESCU este managerul Festivalului Internațional de Poezie de la București, cel mai important eveniment de gen din România și unul dintre cele mai urmărite din Europa.
În ultimii ani, a reușit să creeze creat o comunitate culturală solidă și reală în jurul Muzeului Literaturii Române din București, al cărui director este.
