Infinitul întors pe dos al lui Tudor Ganea

Pare că toate păcatele lumii, puse sub semnul desfrâului absolut, s-au adunat în romanul lui Tudor Ganea. Și, totuși, nimic nu e în plus, nicio trăsătură de personaj nu tușează grosier, construcția întregului nefiind viciată de nicio eroare de structură, fie ea și imperceptibilă cu ochiul liber (sau la prima vedere/citire).

8 vine după Porci, o distopie despre care s-a scris pe Bookhub.ro, numai că scriitorul face în așa fel încât cititorul să nu poată cu niciun chip să facă comparații între cele două. În schimb, vor fi destule voci care vor face trimiteri la altel două romane, mai vechi, ale sale: Miere și Cazemata. Prolific tânărul scriitor, de meserie arhitect, după cum se vede!

8 este o narațiune scrisă impecabil, a cărei forță interioară derivă din însăși componentele de care s-a folosit în ridicarea construcției: tramă, personaje, antiteze uluitoare, descrieri demne de marii „peisagiști” ai literaturii române și universale. Pot să fiu combătută, știu, dar gândul mi-a fugit deseori la Radu Tudoran: parabola fiului risipitor convertită la nivel de roman de acesta îi servește drept pretext și lui Tudor Ganea, numai că ultimul îi dă o nouă față „literară”, o descompune și o combină cu alte elemente (mitologice sau nu), astfel încât, la un moment dat te trezești că te întrebi ce vom (mai) afla dacă dăm pagina.

„Mama lui Gelu își căpătase un renume de nesătulă la un bâlci ce avusese loc în Căciulați, pe când era tânără. În acea zi, Sanda Mocoiu reușise să-i complexeze cu apetitul ei pe mâncăii tuturor satelor din jur. Mestecase încet, cu o delicatețe străină acelui loc, 26 de mici, trei cefe de porc și câțiva cârnați de oaie picanți. Atunci se îndrăgostise Ion Mocoiu de ea, pentru că diferența celor 50 de grade la care corpul uman era supus în trecerea de la iarnă la vară în Câmpia Română era mai ușor de suportat de femeile grase. Sărac lipit, cu un stoc minim de lemen, Ion Mocoiu avea nevoie de o supraviețuitoare, care să treacă cu bine de gerul iernilor și de canicula verilor. Ceea ce Sanda se și dovedi a fi.”

O familie născută din păcatul suprem – crima multiplă cu aspect ritualic săvârșită de Duda și care se va răsfrânge nu chiar peste șapte generații (cum se zice în popor), dar care în mod sigur nu va lăsa cărămidă pe cărămidă. Tanța este stâlpul familiei: femeia cu un păcat major – prostituția de dragul unui amor desfrânat și asumat ca formă de protest față de bătăile casnice, dar derivat dintr-un incest preadolescentin consumat în mod repetat. În jurul ei se construiesc, rând pe rând, unviersuri umane atât de realiste, încât orice păcat, orice abatere de la normă ajung să ni se pară de domeniul firescului. De altfel, măiestria lui Tudor Ganea stă tocmai în felul în care reușește să găsească aur chiar și sub straturi groase de decadență și putrefacție umană. Niciunul dintre membrii familiei ridicată în jurul Tanței nu are doar defecte, poate de aceea cititorul va fi surprins să-și dea seama că el înțelege cele citite, până într-acolo încât să accepte că astfel de familii chiar există.

„Instinctul matern al Tanței suferise o schimbare majoră de când primul său născut – Miță – plecase de acasă la șaisprezece ani. În ciuda neajunsurilor și scandalurilor din curte, băiatul fusese premiant la școală și avea să devină singurul Mocoi posesor al unei diplome de studii superioare. Stătul de certuri și de cotcodăcelile asurzitoare ale cocoșilor, făcuse liceul la internat, pentru ca apoi să intre cu bursă la facultatea de arhitectură. De atunci nu mai știa nimeni de el. Parcă se evaporase. Odată cu plecarea lui din curtea Mocoilor, Miță smulsese din Tanța abnegația pe care își ridică fundamentul dragostea maternă. Onu și Ina nu mai primiră afecțiunea pe care mama lor părea să o fi oferit în totalitate fratelui lor mai mare. Femeia hrăni copiii la sân, îi îmbrăcă și avu grijă de ei, însă nu îi sărută sau îmbrățișă niciodată. Nici Vasilică nu avea să simtă vreodată acea căldură maternă de care și Tanța fusese privată până în ziua în care Băbuța îi frământase ceafa, în casa de lângă terenul de fotbal.”

Celor mai puțin obișnuiți cu subteranele vieții cotidiene, cu viața de la marginea societății le recomand să citească această carte, tocmai pentru că vor ajunge să realizeze că oamenii aceia ajung pe una sau alta dintre treptele decadenței umane doar pentru că și noi, cei care ne considerăm morali și/sau modele de viață socială, contribuim la perpetuarea acelor stări de fapte, fie și doar prin indiferență și neimplicare.

Ca și în celelalte romane ale sale, Tudor Ganea lasă la vedere detaliile autobiografice. Și aici avem un arhitect (cred că o să devină un soi de leit-motiv al tuturor scrierilor sale), cel mai mare dintre copiii Tanței (eram să spun și ai lui Gelu, dar cât pe ce să uit că acesta este steril și, mai mult, fiecare dintre copii are alt tată), Miță. El reușește să se desprindă de ai lui, să convertească așa-zisa soartă potrivnică și să-și construiască o carieră solidă, ajungând să aibă conturi frumoase în bănci, numai că… păcatul șubrezește tot ceea ce a construit în ani de zile: lăcomia și obsesiile sexuale îl determină să depășească orice imită a normalității. E interesant, foarte interesant cum se dărâmă „castelul de cărți” al lui Miță, dar despre asta nu spun nimic, vă las să descoperiți citind romanul.

Original este felul cum alege să închidă cercurile vieților tuturor personajelor; oricât de departe ar pleca, ei tot în Gruiu își vor găsi sfârșitul. Inclusiv Miță se reîntoarce și ajunge ca afacerile lui să se intersecteze cu cele ale interlopilor locali, de o manieră aproape chiar inovativă.

„Succesul afacerii Hot Touch – la care Sandu simțise nevoia să contribuie creativ cu un subtitlu-addendă alcătuit din două cuvinte urmate de puncte de suspensie (regatul plăcerilor…) – avu un impact arhitectural benefic asupra Bucureștiului, impact pe care primăria și șefii Ordinului Arhitecților nu l-ar fi intuit. Zeci de case istorice lăsate în paragină fură restaurate cu banii investiți și reinvestiți în cascadă de Frățiori. Nasul lui Sandu mirosise potențialul conjugării arhitecturii interbelice în acel business la fel cum intuise potențialul distructiv din mâinile lui Onu. Arcele trilobate, porticele, colonadele, frizele bogat ornamentate și tot arsenalul decorațiunilor folosit de arhitecții începutului de secol constituiau acum cadrul-suport al afacerii Hot Touch și asigurau scenografia optimă pentru desfășurarea acelui teatru pornografic cu actori masculini neprofesioniști. În saloanele în care, odinioară, soțiile burghezilor organizau seri dansante, acum țâșneau jeturi art-nouveau de spermă. Părea că arhitecții neoromânescului și-au dat mâna peste un secol cu șeful clanului Frățiorilor, oferindu-i un adăpost optim pentru noua utilizare a acelor spații. Sandu reuși să cumpere și să restaureze câteva zeci de vile istorice.”

Dar dintre toate personajele, care fie mor, fie intră la închisoare, fie devin neinteresante, rând pe rând, unul singur supraviețuiește și se ridică deasupra putegraiului: Vasilică. Finalul romanului este atât de bine scris și atât de tensionat, încât nici nu veți realiza că, de fapt, ați citit tot romanul dintr-o suflare. Despre Vasilică n-am pomenit nimic tocmai pentru că el e adevăratul personaj-cheie, cel care se va ridica și va duce povestea mai departe, Povestitorul. E atât de frumos Vaslică, încât intră în opoziție totală cu toți ceilalți din jurl său. Dar veți vedea că nu despre frumusețea fizică vorbesc aici și despre o cu totul altă frumusețe.

Lipsa totală de afecțiune și de dragoste din viața oricăruia dintre persoanele din 8 nu e deloc întâmplătoare. Tudor Ganea vine să pună punctul pe un i șubrezit de continuele atacuri pe care le suportă natura umană în ultimele decenii. Centrați prea mult pe obținerea unui profit și asigurarea unui stil de viață (opulent sau doar desfrânat), oamenii uită cu totul de dragoste și de alte valori morale, ceea ce face ca în timp nimic să nu reziste. Lumea Tanței moare lent, dar moare. E contaminată definitiv de microbii nepăsării, lăcomiei, delăsării, indiferenței, așa cum curtea casei pare înecată definitiv de valurile de dejecții animaliere. Șanțul din fața casei ajunge în acest fel să separe două lumi: cea a normalității, cea de din dincolo de șanț – și cea a păcatului originar, a lumii intrată în putrefacție prin definiție.

8 este despre viață, nu despre moarte; despre valori și seturi de norme în jurul cărora ridicăm cariere profesionale, familii și comunități sociale distincte. Alegerea ne aparține în totalitate. Căci da, Tudor Ganea este un adept al liberului arbitru și nu acceptă transferul de vină și neputință în caz de eșec: nu, vina ne aparține în totalitate. Poate că de aceea peste tot și toate, în tot romanul său plutește… luciditatea.

8 de Tudor Ganea