„Furase o dată o privire de pe fereastră, la o vreme când îl ştia pe prinţ în altă parte, dar teancul gros de foi era acoperit cu o scriere necunoscută lui; nici măcar greceşte nu era, slove pe care Schlick le putea recunoaşte, chiar dacă nu le putea citi. Nu era el omul care să-şi piardă vremea cu catastife şi scrieri necunoscute, aşa că n-ar fi ştiut să spună ce îl împinsese să se caţăre pe pervaz şi să răsfoiască prin teancul de foi. În marginea lor, din loc în loc erau zugrăvite cu trăsături gingaşe şi limpezi înfăţişări de vietăţi: o vidră ridicată în două labe, un corb cu aripile larg deschise, un pardos fioros, un elefant cu trompa ridicată, o mulţime de peşti. Aşadar, prinţul era un cărturar, care se îndeletnicea cu vietăţile de pe pământ, din aer şi din apă, îşi zise Schlick, dându-se jos de pe pervaz şi pierzându-şi orice curiozitate faţă de îndeletnicirile prinţului.”
Dimitrie Cantemir (1673-1723), om de stat şi prolific om de litere, a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 şi 1710-1711) şi una din cele mai strălucite figuri ale iluminismului european. Victoria austriacă asupra turcilor în bătălia de la Zenta (1697) l-a încredinţat că Imperiul Otoman se afla în pragul declinului; ca atare, în războiul ruso-turc din 1710-1711 a trecut de partea lui Petru cel Mare. În urma victoriei otomane în bătălia de la Stănileşti (1711) s-a refugiat în Rusia, unde şi-a petrecut tot restul vieţii, ca apropiat şi mai apoi senator al ţarului. În exil şi-a scris cea mai mare parte a operei: monumentala Istorie a Imperiului Otoman, care a rămas până la mijlocul secolului al XIX-lea opera de referinţă pe acest subiect în istoriografia europeană, Descrierea Moldovei, scrisă la cererea Academiei de Ştiinţe de la Berlin, al cărei membru era, sau Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Vasta sa operă acoperă domenii variate: a fost istoric şi filosof, etnograf şi lingvist, compozitor şi muzicolog, dar şi autorul celui dintâi roman din literatura română, Istoria ieroglifică. Vorbea şi scria în unsprezece limbi şi a fost unul din primii orientalişti europeni. Cu deosebire însemnat este tratatul său de teorie a muzicii otomane, care cuprinde şi piese muzicale tradiţionale şi contemporane lui, pentru transcrierea cărora a elaborat un sistem propriu de notare muzicală derivat din alfabetul arab, primul de acest fel din cultura otomană.
Ligia Ruscu (n. 1967) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj şi a obţinut titlul de doctor în istorie în 2001. În prezent predă istorie antică la aceeaşi universitate. A publicat trei cărţi şi numeroase articole pe teme de istorie antică. La Editura Polirom i-au apărut romanele O dimineaţă la vânătoare (2014) şi O căutare (2017).
Fragment
Se opri lîngă una dintre mese şi întoarse cu vîrful degetului cîteva din hîrtiile întinse acolo. Ei îi plăcea rînduiala şi nu izbutea defel să înţeleagă cum putea tata lucra în vraiştea asta. Cărţi clădite unele peste altele alcătuiau un fel de ostroave într-o mare de foi împrăştiate, acoperite cu scrisul mărunt şi egal al tatei. Maria zări acolo, aşezat deschis cu coperţile în sus, unul din multele tomuri ale cronicii lui Długosz, şi alături manuscriptul Cărţii treptelor, în ruseşte. Unele dintre foi erau doar nişte însemnări împrăştiate, de înţeles doar de cel ce le scrisese: … să-şi fi amestecat limba cu cea latinească … prin toată Dakia şi încă în Misia … Chalkokondyles despre a dakilor limbă … Alte foi cuprindeau prefacerea unor astfel de însemnări în scriitură curgătoare şi neîntreruptă. Maria nu încercă să citească; îşi păstra plăcerea pentru cînd cartea cea nouă avea să fie terminată. Se întoarse spre dulapul dintre ferestre, care era din toată încăperea locul cel mai însemnat. Aici se păstra diploma ce i-o întocmiseră tatei învăţaţii de la Berlin cînd îl primiseră în Academia lor; dar mai cu seamă aici se păstrau lucrările sale încheiate, mai toate scrise de cînd se aflau în Rusia.
Maria îşi trase jilţul lîngă dulap şi îşi puse pe genunchi Descrierea Moldovei, dar urmă să privească celelalte cărţi din dulap. Se aflau acolo scrierile de tinereţe ale tatei, cînd era nu cu mult mai în vîrstă decît era ea, pe care însă acum nu le mai prea pomenea. Se afla acolo marea istorie a împărăţiei turceşti, încă în manuscript. Maria îşi amintea bine înverşunarea cu care tata muncise la această uriaşă lucrare, închis în încăperea de lucru, îngropat în cărţi şi hîrtii. Fusese prima întoarcere la viaţă după lovitura năucitoare care fusese moartea mamei, la doar cîteva luni după ce sosiseră în Rusia, în cumplita învălmăşeală în care ei şi sutele de moldoveni care fugiseră împreună cu ei dinaintea turcilor căutau să se aşeze la viaţă nouă departe de casă, în care toate cădeau pe umerii tatei şi el trebuia să răspundă de toţi ai săi şi să fie de toate pentru ei toţi. Din carte însă, ei îi plăcea să citească mai cu seamă însemnările care vorbeau despre viaţa tatei la Stambul, despre întîmplări în care fusese el însuşi amestecat, în oraşul în care îşi petrecuse ea mai toată copilăria. La Descrierea Moldovei se întorcea ea adesea, căutînd să afle mai multe despre ţara din care se trăgeau şi pe care ea o cunoştea atît de puţin. Iar Istoria ieroglifică îi era deosebit de dragă Mariei. Tata îi citise adesea din ea, lămurindu-i cu răbdare pe cine înfăţişau feluritele jivine şi înaripate din carte, marii boieri moldoveni întruchipaţi de fiare, ţara păsărilor cîrmuită de corbul Brîncoveanu, împărăţia peştilor de pe ţărmurile Bosforului. Îi arătase cum el însuşi, Inorogul, se zbătuse în plasa urzelilor îndreptate împotriva sa şi cum acestea îl împiedicaseră să ajungă pe tronul Moldovei care era de drept al său. Maria ascultase cu răsuflarea tăiată poveştile despre oameni dintre care pe puţini îi cunoştea, altfel decît din auzite, şi despre întîmplări pe care le înţelegea doar pe jumătate, furată de însufleţirea şi harul de cuvîntător al tatei.
Îi era tare dor uneori de Stambul, fusese fericită acolo, cînd trăia mama, înainte ca tata să ia domnia şi să ţintească spre prefacerea din temelii a ţării Moldovei, pe vremea cînd războiul, fuga şi moartea erau lucruri care se întîmplau altora.
