Pe vremuri se folosea des expresia „nu-mi insulta inteligența”, am folosit-o și eu în anumite contexte, când interlocutorul uita cu cine stă de vorbă, sau încerca să mă facă să ajung la o concluzie care nu era nici pe departe cea firească. Mi-m adus aminte de ea ieri seară, când am plecat de la Sala Radio. După două ore și mai bine de Umor, prostie și fake news – spectacol hybrid marca Divertis mă tot întrebam când am văzut ultima oară Sala Radio plină ochi și în picioare. N-am reușit să-mi aduc aminte, cum nu știu nici când a trecut timpul. N-a fost nevoie să mă uit la ceas, n-am simțit că-mi înțepenesc picioarele, n-am vrut pauză, ceea ce mi se întâmplă la spectacolele de teatru din ce în ce mai des (din păcate). Am ieșit fără grabă, fără să ne îmbulzim, eu și încă alte câteva sute de oameni, e drept, marea majoritatea dintre noi am trăit și în comunism, semn că publicul a fost alcătuit din anumite categorii de vârstă. Asta a reieșit și din sondajul Emei, vocea IA de la începutul spectacolului, când Toni Grecu a pus o serie de întrebări celor din sală, din două motive: ceea ce urma trebuia așezat pe o anumită direcție, publicul trebuia pregătit; pe de altă parte, aveau și ei (cei patru plus unul, o să vedeți de ce spun așa) de o orientare ad-hoc a replicilor, dacă era nevoie. Încă o remarcă vizavi de public: din ce-am observat, au ținut cont de îndemnurile proiectate pe ecranul supradimensionat la începutul serii (fără filmări, doar poze, dar nici acelea n-au fost foarte multe, oamenii râdeau, aplaudau, aveau alte preocupări, semn că cei de pe scenă își făceau treaba) și un singur telefon s-a auzit mai strident, pe final, moment integrat perfect de Toni Grecu în rama show-ului.
Sunt printre cei care m-am bucurat în tinerețe de spectacolele Divertis, le urmăream consecvent aparițiile, deși e drept, nu m-am numărat printre cei care i-au văzut și live cel puțin o dată. Ei și-au trăit gloria (eram să spun consumat, dar nu e corect termenul în context, pentru că încă se bucură de ea) în timpurile în care serialele Seinfeld, M*A*S*H sau The Simsons făceau audiențe greu de atins astăzi. Pe de altă parte, la noi stand up comedy atunci, la început de anii ’90, era un gen spectacular foarte puțin testat de noile generații, deși înainte de Revoluție pentru brigăzile studențești era perfect: umorul era supapă și formă de manifest subversiv, iar acest tip de spectacol era perfect pentru „șopârle”, glume cu substrat politic sau replici cu subînțeles. În aceste condiții, Divertis făcea săli pline și rating TV cu emisiunile lor greu de înțeles pentru tinerele generații ale momentului prezent. Am mai spus-o, n-am fost niciodată fan Vouă sau altă trupă de genul acesta, în schimb de Divertis nu m-am dezis niciodată. Iar ceea ce am ascultat/văzut ieri seară îmi confirmă adeziunea.
Foarte inteligentă opțiunea lui Toni Grecu de a pune în oglindă momentul 1984 – O zi din viața mea – cu cele două momente, al lui și al lui Doru Antonesei – cu momentul 2024. Ce s-a auzit atunci, la Costinești, în cadrul Galei Tânărului Actor, nu și-a pierdut din umor și nici nu s-a prăfuit. Descrierile momentului prezent au fost realizate după aceleași repere temporale esențiale ale zilei – dimineața cu activitățile ei specifice etc. – dar s-au speculat modele momentului, născute din tarele omenești atât de bine puse la treabă de strategiile de marketing. Frigiderul nu mai este gol din motive că nu ai ce cumpăra și pune în el, ci din motive de dietă (keto, fasting etc.). Am admirat la cei doi ținuta – deși sunt 40 de ani între cele două momente, ambii reușesc să țină bine de tot în mână o sală plină ochi și să o facă să râdă, folosind replici fără nicio înjurătură, doar inteligent construite. Un control al emoțiilor adaptat contextului – Doru Antonesei s-a folosit de sticla de apă și canapea, în schimb Toni Grecu doar de corpul lui (ascunderea mâinilor în buzunar e un gest marcă personală și, culmea, îi stă bine!) sau s-a sprijinit (uneori la propriu) de colegi, într-un acces de râs eliberator.
Spectacolul a fost denumit hybrid din mai multe motive: proiecții video, prima parte structurată sub forma unor evocări deloc plictisitoare, a doua parte stand up comedy, pentru ca ultima parte să fie moment tipic Divetis, când cei patru (plus unu) au făcut ce știu ei cel mai bine, să stârnească hohote de râs. Dialogul care a deschis seara, dintre Ioan T. Morar și Toni Grecu, a fost departe de orice plictis, deși se vorbea despre Ceaușescu și umorul involuntar al acestuia. Ioan T. Morar a citit despre bărbatul scorniceștețean (sper că am scris corect cuvântul!) și femeia lui, modelul de cuplu perfect în epoca de aur. Atunci, în acea epocă, a început Divertis să existe! De aceea au fost evocate momentele cu Sala Palatului, cozile la alimente, spectacolul lor de la Costinești și restul. Nu pentru că ar fi vreo urmă de nostalgie – departe de ei asta- ci pentru a arăta rostul umorului într-un regim totalitar și, nu în ultimul rând, pentru a demonstra că se putea râde și atunci. Ceea ce nu prea se mai poate astăzi, avea dreptate Toni Grecu; pentru că toată clasa politică, fără excepție, a confiscat umorul, promovând cu obstinație unul de tip involuntar, datorită PN-ului, adică prostiei naturale. Combinația IA – PN tinde să devină fatală pentru orice tip de spectacol de comedie, dacă nu facem ceva să stopăm ascensiunea celor două în viața noastră de zi cu zi.
Regalul serii a fost aducerea pe scenă a patru președinți reprezentativi pentru evoluția statului românesc de după cel de-al doilea război mondial (Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu). Ioan T. Morar, Cristian Grețcu, Doru Antonesei și Valentin Darie au fost provocați la un dialog ad-hoc de reporterul-moderator TV Toni Grecu, astfel încât fiecare a scos la public ce era mai reprezentativ pentru fiecare în parte; lipsa ridicolului, prostia, lipsa de umor, dorința avidă de putere, manipularea și nevoia de a controla pe toți ceilalți etc. O dezbatere politică ad-hoc, creată pe structura unei dezbateri finale de alegeri electorale, ceea ce te pune serios pe gânduri: nimic n-a evoluat din acest punct de vedere în societatea românească. Vom alege și anul acesta liniștea, da, a fost evocat și Iohannis, a avut parte și de un moment doar al lui, pentru că mandate mai liniștite ca ale lui n-au mai fost.
Un spectacol cu umor inteligent, de care nu credeam că mai am parte, fără limbaj licențios (da, se poate!), fără nu știu ce fonduri muzicale, dar cu patru prezențe scenice impecabile. Un spectacol al diversității stilurilor umoristice, fără rabat de la calitate, dar pus sub mottoul A venit momentul să trecem de la fapte la vorbe!”- Marcel Ciolacu-Prim Ministru. Memorabil momentul de final, când toți spectatorii au dat drumul lanternelor de la telefon, astfel încât finalul a încheiat perfect seara.
UMOR, PROSTIE ŞI FAKE NEWS – SPECTACOL HYBRID MARCA DIVERTIS
6 aprilie, Sala Radio
Motto: „A venit momentul să trecem de la fapte la vorbe!”- Marcel Ciolacu-Prim Ministru
Distribuția: Toni Grecu, Doru Antonesi, Valentin Darie si Ioan T. Morar, trei Divertis și un Cațavenc, plus Cristian Grețcu
