„Mi-am întins brațul, indicându-i un pătrat de piele dezgolită de pe dosul încheieturii, imediat sub osul noduros. El a dus vârful cuțitului acolo, potrivindu-l pentru a fi la același interval cu celelalte peceți, după care l-a vârât în piele. Nu prea adânc, dar suficient cât esența de năgară să se poată depune.”
(Veronica Roth, Pecetea morții, Editura Corint, 2016)
