„Timp de zece ani autoritățile s-au făcut că nu văd viața pe care a dus-o în gaura de canal. Dar ocuparea ilegală a unei clădiri neterminate însemna depășirea unei linii roșii… o formă de nedreptate pe care Wang preferă să n-o comenteze. Altcineva aflat în situația lui, în Franța, s-ar fi revoltat oare împotriva sistemului? S-ar fi găsit un sindicat sau o asociație care să-i apere drepturile? Singura certitudine: în China, așa ceva este imposibil. Partidul Comunist nu tolerează nici cea mai mică contestare. Și e mai ușor să găsești militanți pentru salvarea unor câini amenințați cu lichidarea decât pentru a veni în ajutor oamenilor zdrobiți de sistem. Înalții conducători ai PCC și familiile lor au făcut avere convertindu-se la un capitalism sălbatic, cu protecție socială aproape inexistentă.”
(Patrick Saint-Paul, Oamenii școbolani. În subteranele interzise ale Chinei, Editura Polirom, 2016)
