Cum ajungi să te întrebi dacă mai rămâne loc pentru libertate

„Suntem niște animale de povară, obișnuite să tragă în jug. Avem nevoie de o încărcătură care să ne justifice existența mizerabilă. Avem nevoie de rutină și de tradiție. Aceasta înseamnă ordine. Dacă am trăi cum se cuvine, am fi capabili să tolerăm povara conștiinței de sine. Dacă am trăi cum se cuvine, am reuși să ne asumăm propria fragilitate și moralitate, fără să ne simțim ca niște victime nevinovate, fără să cădem în starea de invidie sau să ajungem, mai apoi, la dorința de răzbunare și distrugere.” (J.B. Peterson)

Nu există, subiectiv vorbind, poziție mediană faţă descrierea lui Peterson. Poți să o adori sau te poate enerva. Poți să o sorbi sau să o arunci. J. B. Peterson însuși, ca personalitate, tinde să polarizeze opinia publică. În prefață Norman Doidge subliniază destul de sănătos că „Avem o atitudine ambivalentă față de reguli, chiar și atunci când știm că sunt în beneficiul nostru”. Totuși, continuă el, regulile sunt obligatorii din moment ce natura umană, prin definiție decadentă, ar putea aluneca în lipsa lor în starea de „animal artificial care-și scoate la suprafață propriile porniri animalice într-o manieră complet haotică”.

Lăsat de capul lui, omul își va impune scopuri „sub demnitatea umană”. Dacă o fi „sănătoasă” partea a doua a afirmației lui Doidge, hotărâți dvs. Nu pot să neg faptul că mintea mă tot trimitea pe parcursul lecturii către animalul indirect al lui Cioran:

„De la Adam încoace, întreaga stradanie a oamenilor a fost să-l modifice pe om. Intențiile reformatoare și pedagogice, exercitate în detrimentul unor date ireductibile, denaturează gândirea, falsificându-i mișcarea.”

Peterson ca un anti-Cioran. Dar e foarte curios de urmărit trasarea conturului unei vieți corecte în 12 pași; cartografierea unui traseu evolutiv care ar șunta Iadul — apropo, destul de des menționat în carte.

Nașterea acestei lucrări este mai degrabă o chestiune de cerere. Prin 2012 J. Peterson contribuia cu articole pentru un site numit Quora, acolo pentru prima oară într-o formă semi-jucăușă a publicat maxime și reguli care au fost găsite de cititorii Quora extrem de utile, pur și simplu fenomenale. Regulele au fost preluate, ca într-un final să se închege într-o carte. Aș vrea să specific: nu vă așteptați de la această lucrare să vă descâlcească nodurile existențiale, cel mult o să vi le aranjeze frumos, organizat, într-un ghem.

Deci, omenirea are nevoie de reguli, altfel liberul-arbitru o ia razna generând Soahul. 12 reguli bune de pus pe frigider pentru a ne organiza haosul cotidian și a ne elibera de convulsiile unui suflet chinuit de povara Ființei:

Stai drept și trage umerii înapoi
Ai responsabilitatea de a te ajuta; comportă-te ca atare
Împrieteniți-vă cu cei ce vă doresc numai binele
Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent.
Nu-ți lăsa copii să-ti facă lucruri care te vor enerva
Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea
Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (și nu pe plăcerile imediate)
Spune adevărul- sau cel puțin nu minți
Pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi
Fii precis în exprimare
Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding
Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o

Clare, motivante, integrate în conștiința populară și mai ales expuse cu suficient umor, aceste reguli ar putea să reprezinte pentru mulți un principiu activ hotărâtor, mai ales că urmaresc pe alocuri și schema creștină de constrângere către moralitatea sănătoasă. Scriitura te prinde într-o dihotomie, oscilând între imperativul nietzschean și o exegeză comică.

«Următoarea parte a poveștii este aproape grotescă, după părerea mea, deși nu mai puțin tragică și îngrozitoare. Seara, când grădina Paradisului se răcorește, Dumnezeu iese să-și facă plimbarea de zi cu zi. Dar Adam lipsește. Obișnuit să fie însoțit de acesta în plimbările sale, Dumnezeu e nedumerit. „Adam, strigă El, uitând parcă faptul că poate să vadă prin boscheți, unde ești?” Adam își face imediat apariția, dar neinspirat: mai întâi ca un nevrotic, apoi ca un trădător. Creatorul universului îl cheamă, iar Adam răspunde: „Te-am auzit, Doamne. Dar eram gol și m-am ascuns.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că oamenii, tulburați de vulnerabilitatea lor, sunt mereu temători să spună adevărul, să medieze între haos și ordine și să-și exprime destinul. Se tem cu alte cuvinte, să vorbească cu Dumnezeu. Nu e ceva lăudabil, dat este de înțeles. Dumnezeu este un tată care judecă. Standartele sale sunt foarte înalte. E greu de mulțumit.”

Alternanța între ludic și seriozitate menține lectură antrenantă. Ca un adevărat antrenor, J. Peterson vă vrea concentrați și adunați, pentru că:

„Orice idiot poate să aleagă un cadru temporal în care nimic să nu aibă sens. A te convinge singur de nimicnicia ta nu reprezintă o critică profundă a Ființei. Este un truc ieftin al minții raționale.”

Sau poate ține de Ego? Lăsând ironia personală de o parte, lucrarea oferă și părți cu adevărat importante pentru dezvoltare și analiză:

„Dacă nu te dezvălui celorlalți, nu te poți dezvălui nici ție însuți. Ceea ce nu înseamnă doar că reprimi ceea ce ești, deși înseamnă și asta. Înseamnă că o mare parte din ce ai putea fi nu va fi niciodată obligată de necesitate să vină în prim plan. Acesta este deopotrivă un adevăr biologic și un adevăr conceptual. Când explorezi cutezător, când te confrunți voluntar cu necunoscutul, acumulezi informații și, prin aceasta îți întărești sinele reînnoit. Acesta este elementul conceptual. Totuși, cercetătorii au descoperit recent că gene noi din sistemul nervos central se activează când un organism se pune (sau este pus) într-o situație nouă. Aceste gene conțin codul pentru noi proteine. Aceste proteine sunt cărămizile pentru noi structuri cerebrale. Aceasta înseamnă că o mare parte din tine este încă în curs de formare, în sensul cel mai corporal; or, această dezvoltare nu va fi activată de stagnare. Trebuie să spui ceva, să te duci undeva și să faci lucruri ca să te activezi. Iar dacă nu… rămâi incomplet, iar viața e prea grea pentru cineva neterminat.”

J.B. Peterson operează cu nume mari: Nietzsche, Kierkegaard, Goethe, Dostoievski, Freud, Jung, plasaţi într-un cadru de hermeneutică religioasă și comentarii arhetipale. De fapt, citisem pe undeva că 12 reguli de viață reprezintă un sequel la Maps of meaning. The architecture of Belief publicată anterior. Ea urmează să apară în traducere românească la Editura Trei și pe care intenționez să o parcurg indiferent de sentimentele mele contradictorii iscate de ideile autorului.

Scriitura o să îți placă mult dacă structurile tale perceptuale nu reacționează vehement la reiterarea cuvântului „trebuie” în combinație cu termenii de Rai și Iad, fie doar ca exprimare metaforică:

Trebuie să stabilești clar încotro vrei să mergi ca să știi ce drepturi să-ţi aperi și ca să nu devii disprețuitor, răzbunător și crud. Trebuie să-ţi clarifici principiile, astfel încât să te poți apăra de oportunismul altora, să te poți juca și munci în siguranță. Trebuie să te disciplinezi cu atenție. Trebuie să-ți ții promisiunile la care te-ai angajat și trebuie să te răsplătești, așa încât să ai încredere în tine și să te simți motivat. Trebuie să stabilești cum să te porți cu tine însuți, astfel încât să fie tot mai probabil că vei deveni și vei rămâne un om bun. Ar fi de dorit să ajuți la transformarea lumii într-una mai bună. În definitiv, nici Raiul nu vine dacă nu-l chemi. Vă trebui să muncim ca să îl aducem pe pământ și să ne întărim ca să putem ține piept îngerilor de temut și săbiilor înflăcărate ale judecății, pe care Dumnezeu le-a așezat la poarta Raiului.

E o carte care motivează cu adevărat, dar nu pot fi de acord cu exclamația de pe copertă: „„unul dintre cei mai importanți gânditori care au pășit pe scena lumii în anii din urmă” lansată de The Spectator… E un pic exagerat. Să fii îndrumat e bine, dar să îndrăznești să îți folosești propria inteligență în sensul kantian al minoratului mi se pare mai sănătos din punct de vedere psihologic. Dacă Peterson ar fi avut o abordare filosofică, probabil nu aș fi rămas în minte cu întrebarea: dacă mai rămâne loc pentru libertate?

12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru de Jordan B. Peterson