Sub învelișul cerului de Jerzy Jarniewicz

Băieței, pe nimica toată, raiuri artificiale

la pachet. Iubirea și-ar putea avea

începutul la Tanger. Tanger ar putea să fie pentru noi

lângă Kutno sau și mai aproape, dar

cine își mai face griji de hărțile

de alaltăieri? Moartea? Ea,

când vine, nu caută

expresia, ațintită în tablourile

stângace ale barocului. Sfântă

Fecioară, ai încurcat poarta,

fiindcă acum va fi un râs în gol

cu scrâșnet de dinți,

când mâna se acoperă de blană,

iar la subsuori se cuibăresc lilieci

dureros de mici, încât nu

poți face nimic și închizi ochii.

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Care lună de Jerzy Jarniewicz

Aici era un prag, iar dincolo de prag

un grup de reconstrucție

reconstruiesc ceva. Cei care

ar ști ce și de ce, nu trăiesc

cu noi. Cu noi o să fie, că trebuie să fie live,

adică pe viu. Altminteri de ce ar face

aceste sandvișuri cu șuncă într-o caniculă

ucigătoare, încât mai la televiziune

arată, fără a avea așa ceva în minte,

ca august, o lună înșelătoare, când

la fel ca în fiecare an te părăsește rușinea

și îți desoperi burta la soare

cu tăietura oblică anulată

de cruciulițele suturii?

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

Băieți fără Pământ de Jerzy Jarniewicz

Când banca i-a luat lotul de dincolo

 de oraș, iar amicul care a jucat ca amator

în jocul de-a girantul n-a vrut să-l mai vadă,

ne-am dus pe luncă, să ne bălăcim

în Pilica. În geantă aveam o unghieră,

Scholl, care ne-a prins bine,

la fel ca bucata de pâine pe care,

îndată ce foamea ne-a dat târcoale, am împărțit-o

în două și am mâncat-o, deși

nu era o foame așa cum o înțelegeam

de obicei. Pe luncă începuse remobilarea.

Furnicile preluaseră puterea – pe călcâie,

printre degete, pe curelele roase ale celor

două perechi de sandale. Soarele se împlinea,

unghiile se înfigeau în pîmânt, iar râul

colac peste pupăză nu mai era graniță.

Credit foto Sorin Mircea Vasilescu

*

Poemele fac parte din Apă pe Marte (2015). În limba română le găsiți în volumul apărut la Editura Tracus Arte, Confiscarea instrumentelor (2019)

Share.

About Author

Născut în 1969, cu un master specializarea construcții civile din cadrul Universității Tehnice de Construcții București absolvit în 1998. Pasionat de București, fotografie, literatură. Rubrica se vrea a fi o invitație virtuală/vizuală prin Bucureștiul de altădată.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura