Angelina şi Brad, a fi sau a nu fi… Brangelina

Nu, nu este o carte despre Brad Pitt şi Angelina Jolie! Dar mariajul lor ar fi fost salvat! Dacă vedetele ar fi citit cartea lui Gary Chapman, un psiholog, teolog şi antropolog mai mult decât interesant, din punct de vedere filosofic, nuanţând, iată, după 2000 de ani, celebrele îndemnuri creştine „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!” (Mai exact, „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22, 39) sau „Iar vouă, celor ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc; binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, rugați-vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te lovește peste obraz, dă-i-l și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; oricui îți cere, dă-i; și de la cel ce-ți ia pe ale tale, nu i le cere. Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor. Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Și dacă le faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii tot așa fac.” ( Luca 6, 27-33)

Dintr-un anumit punct de vedere, este una dintre cărţile care te pregătesc pentru a deveni un super-creştin sau un super-credincios, umanist, cu divino-umanitatea în centrul preocupărilor fireşti.

Aşadar, pe scurt, „Iubeşte limbajele de iubire ale soţiei, soţului!” Ba şi pe cele ale tale! Sunt nu mai puţine de cinci, în diverse combinaţii, cu unul predominând, în funcţie de personalitatea fiecăruia: „cuvintele de încurajare, timpul petrecut împreună cu cel drag, cadourile, serviciile şi contactul fizic.”

Capitolele sunt astfel structurate încât conţin separat cele cinci limbaje, dar sunt şi altele care deschid discuţiile ori le aprofundează, existând şi un consistent ghid de studiu pentru „partener şi pentru discuţii de grup, realizat de un colaborator, James S.Bell, Jr. Astfel, primele capitole sunt „Ce se întâmplă cu iubirea după căsătorie” (Nota A.G.S.: dacă mai ai timp să-ţi pui întrebarea!), „Cum să menţii plin rezervorul afectiv”, „Îndrăgostirea”, apoi sunt cele cinci limbaje, urmate de „Descoperirea propriului limbaj primar al iubirii”, „Iubirea este o alegere”, „Iubirea contează enorm”, „Cum să-ţi iubeşti partenerul, când e nedemn de iubirea ta”, „Copiii şi limbajele iubirii”, „Un punct de vedere personal”…

Poate ar trebui să se înceapă chiar cu partea dedicată copiilor:

„Au şi copiii limbaje ale iubirii? Mulţi oameni care asistă la conferinţele mele îmi pun această întrebare. Răspunsul meu este, fără doar şi poate, DA. Copiii îşi formează limbajul iubirii încă de mici. De aceea, e bine să alimentezi cultivarea tuturor celor cinci limbaje. Cu toate acestea, dacă vei observa atent comportamentul lor, vei descoperi destul de repede spre care limbaj de iubire tind.” (p.160)

După ce sunt prezentate aspecte ale manifestării limbajelor a diverşi copii (evident, numele celor prezentaţi în carte sunt schimbate), se trage o concluzie optimist-pedagogică:

„Toate aceste reacţii ale copilului izvorăsc din subconştientul lui. Adică cel mic nu gândeşte în mod conştient: O să le fac un dar părinţilor mei, ca să-mi facă şi ei unul; dacă-i mângâi, mă vor mângâia. Comportamentul lui e motivat de nevoia de iubire. S-ar putea ca, de-a lungul timpului, copilul să fi constatat că, atunci când face sau spune anumite lucruri, părinţii îi dau o anumită replică. Prin urmare, el face sau spune lucruri care-i determină pe părinţi să-i satisfacă nevoia de iubire. Dacă totul merge bine şi nevoile lui afective sunt împlinite, copilul devine adult responsabil.” (p.161)

Desigur, accentul cade pe situaţiile de… cuplu, cupluri intrate în criză, unele imediat după căsătorie, altele după un mariaj de, să zicem, după un exemplu tratat ( Gary Chapman este şi consilier matrimonial, pastor baptist) şi relatat, 35 de ani! Umorul şi ştiinţa îl ajută pe autor să fie clar şi deloc… moralist, la urma urmelor domnia sa fiind un vizionar, având un vis ca un alt mare american al secolului trecut:

„N-am scris această carte ca pe un tratat universitar care să ajungă în bibliotecile universitare, deşi sper că profesorii de sociologie şi de psihologie vor găsi util acest curs despre căsnicie şi familie. N-am scris această carte pentru cei care aprofundează ideea de căsnicie, ci pentru aceia care au o viaţă de familie, care au trecut prin euforica stare de îndrăgostire, care s-au căsătorit cu gândul de a se face unul pe altul foarte fericiţi, dar care, odată reveniţi cu picioarele pe pământ, descoperă că sunt pe cale să piardă cu totul acest vis. Trăiesc cu speranţa că mii de cupluri aflate în această situaţie îşi vor redescoperi visul şi, totodată, vor găsi calea spre transformarea lui în realitate. (…) Dacă ar fi posibil, aş înmâna personal această carte fiecărui cuplu din lume şi i-aş spune: „E pentru voi! Sper să vă schimbe viaţa! Iar dacă va fi aşa, daţi-o mai departe!” însă, cum nu pot face asta, aş fi încântat dacă le-ai da tu un exemplar celor din familia ta, fraţilor şi surorilor, copiilor tăi căsătoriţi, precum şi angajaţilor tăi ori prietenilor de la club sau de la biserică etc. Cine ştie, poate că împreună vom reuşi să transformăm visul meu în realitate.” (p.173-174)

Într-un fel, pot să spun că până să citesc „Cele cinci limbaje ale iubirii” eram fericit, cât se poate, sic, ca familist de… aproape 17 ani! Acum îmi pun tot felul de probleme! Introducerea la ghidul de studiu te încurajează însă:

„După ce citeşti şi reflectezi asupra primelor capitole din această carte, încurajează-ţi partenerul să facă la fel. După aceea sunteţi pregătiţi să faceţi următoarele exerciţii împreună. Toate ideile importante şi întrebările sunt direcţionate atât către soţ, cât şi către soţie. Odată citită cartea de faţă şi efectuate aceste exerciţii, sper că veţi descoperi amândoi care sunt limbajele voastre primare de iubire, precum şi dialectele şi limbajele secundare importante.” (p.177)

Apoi va trebui să trecem la limbajele de iubire ale copiilor, socrilor, părinţilor în general, fraţilor, surorilor, nepoţilor, prietenilor, duşmanilor, vecinilor, şefilor… Va fi simplu şi lumea va fi mai bună, mai frumoasă!

Ador să fiu contagiat de către optimism!

Dincolo de umorul meu câteodată spre negru, este o carte care deschide noi perspective, care poate fi de folos cu siguranţă când va fi aleasă… Iubirea! Gary Chapman subliniază aceasta, rolul Alegerii, iar James S. Bell nuanţează:

„Iubirea care sprijină cu adevărat starea de bine a partenerului se bazează pe raţiune, voinţă şi disciplină. Cealaltă, individualistă, nu presupune decât posibilitatea de a fi transformată şi completată.” (p.186)

De pildă, în sens contrar, aflu, de pe o postare, că un bărbat din Kansas, de 70 de ani, a jefuit sau a încercat să jefuiască o bancă doar pentru a fi arestat şi a scăpa astfel de soţia sa. Dar a fost condamnat la arest la domiciliu. Este de înţeles, doar de acolo se pleacă direct în Oz… Şi lui îi putem recomanda sau dărui cartea doctorului Gary Chapman, un succes de librărie indiscutabil:

„Deşi unii cititori găsesc foarte dificilă ideea de a iubi un partener la care nu mai ţin — în speranţa că va veni cu timpul şi afecţiunea — Gary Chapman promite că rezultatele vor răsplăti efortul. „Iubirea este o alegere“, repetă des autorul. „Şi fiecare partener poate începe procesul acesta chiar acum.“

Pentru că toţi ne naştem, creştem, ne îndrăgostim, ne căsătorim, iubim, înşelăm, facem copii, divorţăm, plângem, uităm şi iertăm. Pentru că suntem singuri sau împreună, pentru că suntem părinţi sau copii, pentru că ne pasă de cine suntem, de cei din jur, şi mai ales pentru că fiecare dintre noi are o familie pe care o iubeşte şi vrea să o protejeze.

Brad Pitt şi Angelina Jolie, dacă mai este cazul, să şi-o cumpere singuri!

Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-i arăţi partenerului că eşti implicat trup şi suflet în relaţie” de Gary Chapman