Cartea este un paralelipiped. Chiar închisă între cele mai creative sau mai bogat ornamentate coperți, ea rămâne un corp geometric destinat depozitării. Cartea mai este şi o stivă. Pagini peste pagini de semne negre ordonate în rânduri, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, de sus în jos. Magia se întâmplă dacă funcţionează cheile de descifrare din dotare, alfabetul şi limbajul; atunci, tremurătoare holograme se ridică, încep să danseze deasupra paginilor ca flăcările pe comori, se încheagă şi înglobează, carte şi cititor, într-o lume izolată şi contiguă cu restul lumii. Cu cât mai multe chei, cu atât mai complex jocul flăcărilor, cu cât citeşti mai mult, cu atât mai multe chei.
Asociem implicit cartea cu textul şi cu cititul. Dar o minte dibace poate utiliza formatul codex şi în alte moduri. Nu ne referim neapărat la cele 100 de chestii pe care le poţi face cu o carte inventate de Igor Guzun. Dacă textul este eliminat sau trece în plan secund, în ce cheie descifrăm cartea?
1. Cartea muzică – Albumul “JAZZ”, Matisse
Titlu cărţii nu se referă la conţinut, ci la maniera de tratare. Spune Matisse:
“Adevăratul jazz are o serie de calităţi excepţionale: darul improvizaţiei, al vieţii, al armoniei cu auditoriul.”
Ceea ce apropie cartea de muzică şi de dans este tehnica folosită, ritmul şi energia culorilor vibrante, felul în care interacționează între ele, transformându-se într-o reflecţie a dansului şi muzicii. Pentru că, asemeni jazz-ului, culorile au ritm şi semnificaţie.
Calul, călăreţul şi clovnul
Matisse a început să lucreze la album în 1943, decupând foi de hârtie colorate în prealabil şi asamblând tablourile pe coli mari de carton. Imaginile sunt personale, amintiri cristalizate din lumea poveştilor populare, a circului şi din călătorii. În final, a selectat 20 de tablouri care să fie reproduse în carte. Tiparul s-a făcut în tehnica pochoir, fiecare culoare având şablonul propriu, formele decupate din foi subţiri de metal peste care s-au aplicat succesiv aceleaşi guaşe pe care pictorul le-a utilizat la originale. Cartea a apărut în 1947, în ediţie limitată.
Un exemplar este la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, pe al cărui site se poate vedea o excelentă prezentare în cadrul proiectului 82nd&Fifth.
Aruncătorul de cuţite
2. Cartea relicvă – Manual de caligrafie şi pictură, Studioul Zece Bambuşi
Cartea Shi zhu zhai shu hua pu, cum se numeşte în original, a fost tipărită în 1633, în Nanjing, China, cel mai timpuriu şi cel mai reuşit exemplu de tipăritură în tehnica douban – xilografie policromă, inventată de Hu Zhengyan (1584-1674).
Metoda, extrem de dificilă, reuşea să reproducă gradaţia culorilor, redând aspectul de pictură în acuarelă.
Cele opt capitole ilustrează tehnici de pictat pe categorii: păsări, drupe, orhidee, bambuşi, fructe, roci, desene în cerneală şi diverse.
Cartea a ajuns în posesia Bibliotecii Universității din Cambridge după Al Doilea Război Mondial, fiind donată de un fost profesor de chineză, A. C. Moule. Exemplarul donat era atât de fragil încât nu a fost permisă deschiderea lui niciodată, astfel că nimeni nu știa cu exactitate ce conține. Exemplare ale manualului mai erau cunoscute în lume, fiecare fiind mai mult sau mai puțin complet. Cu ocazia digitizării unei serii de manuscrise valoroase, a fost pentru prima (și singura dată) răsfoit și fotografiat, constatându-se că este varianta cea mai completă și, probabil, cel mai bine realizată dintre toate exemplarele existente. Poate fi văzut (aproape) în întregime pe site-ul bibliotecii digitizate a Universității din Cambridge.
3. Cartea jucărie – ABC3D, Marion Bataille
Cărțile pop-up sunt foarte în vogă, nu doar ca ilustrații pentru povești. Probabil că efortul și ingeniozitatea necesare pentru a face imaginile să treacă din plan în tridimensionalitate le face tot mai gustate. Alfabetul minimalist creat de Marion Bataille este format din litere care își schimbă forma, se transformă unele în altele și ne oferă o surpriză la fiecare pagină. Păcat că sunt doar 25.
4. Cartea sculptură – Expoziția Uncovered, Thomas Allen
Cărți vechi și fascicule pulp-fiction dau naştere imaginilor pe care le-au inspirat, capturate și reconfigurate din materia însăși a cărții. Decupaje delicate, figurile eliberate din suprafața plană revin şi interacționeză cu fosta lor gazdă. Corabia plutește pe valurile formate din pagini de carte, o altă carte devine pluta naufragiaților, copiii sunt terorizați de un pericol ascuns în paginile din care s-au desprins. Povestea se redefinește.
Bric, goeletă, fregată, caravelă sunt termeni prea preciși. Nu știm ce velier plutește în imagine, poate fi baleniera Pequod a căpitanului Ahab, poate fi Beagle-ul lui Darwin sau Belgica lui Racoviță. Pentru mine, e goeleta Speranța.
Mai multe cărți sculptate de Thomas Allen se pot vedea la Galeria Foley.
5. Cartea manual – Traité des couleurs servant à la peinture à l’eau, A. Boogert
Cel care se semnează A. Boogert, un pictor complet necunoscut din secolul XVII, descrie pe mai bine de 700 de pagini modul în care se prepară culorile pentru acuarele, cum se amestecă între ele și cum se modifică tonurile adăugând ”una, două sau trei porții de apă”. Pentru a ilustra, umple pagină după pagină cu diferitele nuanțe, pe categorii, creând un ghid PANTONE avant la lettre. Deși simetria nu este perfectă, să spunem că Tratatul a apărut în 1692, iar primul ghid PANTONE, în 1963.
Cartea avea toate datele să devină un best-seller în secolul de aur al picturii olandeze, cum mai este numit secolul XVII, dar fiind manuscris, practic un unicat, probabil a fost foarte puțin cunoscută.
A fost digitizată și poate fi văzută pe e-corpus.
Sursa foto reprezentativă: designstack.co
