Începeam să scriu pentru Bookhub acum doi ani. Prima cronică a fost la cartea lui Mario Vargas Llosa, Vânturile. Nu mai scrisesem de mult timp pentru un public, trecusem prin niște experiențe neplăcute într-ale scrisului și aveam certitudinea că nu mai există un spațiu în care să poți scrie așa cum simți, așa cum crezi și despre lucruri care se pot păstra în limitele normalului, necăutându-se senzaționalul. Nona, mereu la fel de implicată, mi-a răspuns prompt și m-a pus în fața unei decizii: vreau să scriu consecvent sau a fost un impuls? Nici eu nu mă întrebasem, așa că am reflectat puțin. Am realizat că e momentul și am început să merg pe un drum despre care nu aveam să știu cât este și va fi de minunat. Am pătruns într-o nouă etapă a vieții de cititor, am descoperit cărți pe care nu le-aș fi citit înainte, le-am privit cu alți ochi, printr-o lentilă nouă, cea a cititorului mereu cu creionul în mână. Astfel, am realizat că lumea noastră se poate dilata dacă avem norocul marilor întâlniri, dacă pătrundem prin uși ferecate de propriile noastre limite.
Mi-am propus să scriu cel puțin despre o carte pe săptămână, să scriu despre cărțile de istorie, literatură, despre biografii și eseu, despre cărțile care cred că pot face bine și altora, despre cărțile de dat mai departe. Învăț zilnic de la colegii mei, îi citesc cu bucurie pentru că am încrederea recomandărilor lor, sunt cititori acerbi, ochi critici, nimic nu scapă nepenalizat. Am realizat în tot acest timp importanța existenței unei astfel de reviste culturale pentru România, un loc în care te poți ține la curent cu tot ce apare nou pe piața de carte, cu evenimentele culturale, iar aici sfera Bookhub se lărgește cuprinzând muzică, film, teatru, carte, toate la superlativ. O insulă de bine și frumos într-o lume care parcă ajunge tot mai repede pe marginea prăpastiei. Nu suntem idealiști și știm că nu schimbăm noi situația globală (nici măcar pe cea națională), dar ne păstrăm speranța că putem schimba ziua unor cititori în mai bine, acesta fiind idealul pentru care scriu despre ce mi-a tăiat respirația, despre ce a mișcat ceva în interiorul meu, despre cărțile serioase de istorie.
Sunt recunoscătoare Bookhub că m-a făcut să îmi descopăr o voce pe care nu știam că o am, că mi-a oferit posibilitatea de a fi citită și invitată să vorbesc despre cărți la radio, la Gaudeamus sau la lansări. În librării pline până la refuz, în fața unor oameni care și-au rupt din timpul lor să vină și care, la final, îți strâng mâna și îți mulțumesc pentru acele minute în care au fost captivați. E un sentiment aparte, e o altfel de împlinire. După fiecare lansare am avut o explozie de bucurie și de recunoștință pentru șansa de a fi acolo, printre oameni și cărți, având privilegiul libertății de a fi unii aproape de alții. Până la urmă, despre asta și este vorba la Bookhub, despre libertatea de a scrie despre tot felul de cărți, de a ne provoca să citim și ceea ce credem că nu ne-ar plăcea. Nu se scrie la comandă, nu se scrie pentru lauri, ci pentru sine și apoi pentru ceilalți.
Un deceniu de Bookhub și 2 ani din povestea mea pe tărâmul său de basm! La mulți ani!
