„Benzinăria Whiskey” de Andrei Velea

Jim Morrison, The Doors? Rock sau Stone? Just Andrei…

Dialogul spiritual pe care-l propune poetul gălățean Andrei Velea, deloc în umbra dezlănțuirii dionisiace a lui Mihail Gălățanu, provocarea pe care o aruncă rockerului Jim Morrison de la „The Doors”, dincolo de posibila moarte, nu poate lăsa cititorul (și melomanul) cunoscător indiferent: „e timpul supradozei de luciditate,/ lasă toate fanteziile lumii să te profaneze într-adins”!

Este poezia lui Andrei Velea cool, felină, frumoasă și rea? Așa îl caracteriza regizorul Oliver Stone pe Jim Morrison: cool, felin, frumos și rău… Desigur, americanul încerca să fie dincolo de bine și de rău, dar credea în exces, drumul excesului duce la palatul cunoașterii, spunea el…

Poate la Andrei Velea nu este exces, nu este delir, supradoza are, totuși, o măsură, dar prietenia inefabilă cu muzele și inspirația lasă urme, Jim se lasă invocat, coboară, mântuitor literar, electrizant, mașinăria lui Andrei nu merge cu jazzolină, dar îi poate da întâlnire Fridei Khalo create de Andra Rotaru, America a ajuns, în sfârșit, în România (nu numai Mc, Cola, ci și pușcași și tancuri în poligonul de la Smârdan, Galați), curge cu whiskey și bere, și nu numai („ce n-ai da să plouă din senin cu băutură/ din sfârcurile tuturor mamelor de pe lume”), așa cum Jim credea, într-un fel, că este însuflețit de un șaman amerindian, Andrei s-a lăsat posedat de duhul revoltatului poet și cântăreț…

Desigur, Luciditatea l-a împiedicat să ignore realitatea (dură românească, unde alde Trahanache te ucid zâmbind și cu mână tremurată; dacă printr-un miracol literar-geografic, de tip „Hector Servadac”, România s-ar muta între Mexic și S.U.A., Trump ar ridica alt zid, aflând însă prea târziu că pe români doar câte un meșter Manole îi poate opri!), poezia se vrea și ea ceva mai mult („smulge-mă din lume, iubește-mă & fă-mă liber,/ fă-mă poet, fă-mă ceva mai mult”), în sticlele de whiskey sunt și ceva picături de kerosen, cu cartea lui Andrei se pot incendia câteva benzinării literare, iar noi putem să admirăm cocoțați pe nori de furtună, raiders sau nu, cum ard frumos metafore, imagini…

Bref, The Strange Andrei Velea, după ce a avut un „Hotel în Atlantida” (cred că așa se numea a doua sa carte de poezie!), s-a cazat bine și în „Morrison Hotel”!

Editura: Paralela 45