Iustina Croitoru, Dan C. Mihăilescu și Pavel Bartoș au fost amfitrionii lansării de carte ce a avut loc sâmbătă la Librăria Humaniats de la Cișmigiu. Cartea este una destinată oricărui cititor, de la vârste destul de mici și până la cel mai curios de detalii și amănunte despre cum au făcut oamenii istorie.
Cum bine spunea Iustina Croitoru în deschiderea evenimentului, cartea a fost scrisă ca o poveste, una neașteptat de accesibilă și de plăcută, care a fost scrisă inițial în 1921, numai că ulterior a tot fost îmbunătățită, atât de autor, cât și de editorii ei (după moartea autorului). Așa se face că ultimele pagini sunt dedicate epocii facebook-ului. Deci, e o istorie mai mult decât adusă la zi. Cine suntem, de unde venim și alte întrebări esențiale cu privire la om și societate. Nu e un manual, nu e o carte scrisă în stilul unui manual, e o poveste, poveste care e citită cu plăcere de cei mari celor mici și de cei mari pentru ei înșiși. Iustina Croitoru l-a pomenit aici și pe Neagu Djuvara și felul lui atât de specific de a vorbi despre istorie celor interesați. Și a asociat citirea acestei „Istorii a omenirii“ de Hendrik Willem van Loon cu un atlas apărut tot la Humanitas, dar în 2016: „Historium. Bun venit la muzeu. Intrarea liberă” de Richard Wilkinson și Jo Nelson.
Dan C. Mihăilescu a început pledoaria sa cu … Memento mori a lui Mihai Eminescu. Căci, cum altfel să începi să vorbești despre cât de importantă este istoria unor copii. A făcut trecerea astfel la ideea de homo universalis, Mihai Eminescu fiind de netrecut cu vederea atunci când vorbim de istorie. Și a fost foarte interesant modul cum a adus în discuție diferența dintre „istorie” și „istorii”, cu umorul și ironia lui atât de binecunoscute. Un copil aflat în formare sau un cititor oarecare, care nu are foarte multe cunoștințe de istorie vor avea probleme atunci când vor trebui să aleagă într eo istorie a comunismului și o istorie a oricărui alt -ism. Și da, pentru Dan C. Mihăilescu una dintre cele mai bune recomandări cu privire la istoria românilor rămâne „Scurtă istorie a românilor” scrisă de Keith Hitchins. De aceea, „Istoria omenirii“ de Hendrik Willem van Loon este o excelentă introducere în universul de studiu al istoricilor; fără pretenția unui demers academic în cel mai pur sens al cuvântului, dar în același timp unul dintre cele mai sigure moduri de a-i cuceri pe toți cei pomeniți. Și nu se putea să nu asocieze și el volumul lansat cu o altă recomandare, de data aceasta fiind vorba de „Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade” de Matthew White (pentru că, nu-i așa, istoria nu e tot timpul doar despre fapte eroice sau despre oameni buni, blânzi și cu mințile întregi).
Cu Pavel Bartoș și ale sale cuvinte am încheiat lansarea. Spumos, prezent (din toate punctele de vedere), cu replici bine plasate, a știut să capteze atenția, dar nu s-a pus pe sine în centrul atenției. A vorbit în calitatea lui de tată de trei fete (calitate la care ține foarte mult!), tată care le citește foarte mult și foarte multe, în fiecare seară când este acasă, le citește pe voci (cum bine a spus, a făcut mai multe roluri acasă, de când are fetele, decât în toată cariera lui de actor) și care se vede nevoit să găsească noi și noi lecturi. Cea mai mare dintre fete este deja în pragul adolescenței și are deja foarte multe întrebări, iar „Istoria omenirii“ de Hendrik Willem van Loon răspunde la foarte multe dintre acele faimoase „de ce-uri” și „de unde” și „cum de s-a întâmplat”. Exemplarul său era bine adnotat, s-a văzut când ne-a citit câteva dintre fragmentele preferate ale fetelor sale. Și a insistat foarte mult ideea importanței deschiderii gustului pentru lectură a celor mici, pe ideea de lectura de seară.
Da, „Istoria omenirii“ de Hendrik Willem van Loon, nu e o carte scrisă scolastic, în stilul clasic și binecunoscut al tratatelor de istorie, dar cred că tocmai în aceasta rezidă calitatea ei. Începută de un singur autor și adusă la zi de o întreagă echipă de editori, această (nouă) istorie a omenirii nu face altceva decât să incite cititorul la a dori să afle și mai multe despre faptele istorice din trecutul său.
HENDRIK WILLEM VAN LOON (1882–1944) s-a născut la Rotterdam. În anul 1902 pleacă în Statele Unite pentru a studia la Cornell University. Îşi obţine doctoratul la Universitatea din München, în 1911, cu o teză intitulată The Fall of the Dutch Republic (Căderea Republicii Olandeze), care va deveni, în 1913, prima sa carte publicată. Este corespondent al agenţiei Associated Press în Rusia, în timpul revoluţiei din 1905, iar apoi în Belgia în anul 1914, la începutul Primului Război Mondial. Se întoarce în Statele Unite; conferenţiază la Cornell University, iar în 1919 devine cetăţean american. În 1940 îl sprijină pe Franklin D. Roosevelt în campania electorală şi îi îndeamnă pe americani să se împotrivească totalitarismului după ce, cu doi ani înainte, denunţase nazismul într-un volum care a avut ecou în epocă. Este unul dintre cei mai importanţi autori de istorie pentru copii şi adolescenţi; a publicat zeci de volume, pe care le-a şi ilustrat. Cea mai cunoscută carte a sa este, fără îndoială, Istoria omenirii, apărută pentru prima dată în 1921 şi actualizată ulterior de autor, apoi de fiul său şi de alţi istorici. A fost, în 1922, prima operă distinsă cu Newbery Medal, prestigios premiu nord-american destinat literaturii pentru copii.
Cartea poate fi achiziționată de pe elefant.ro, Libris.ro sau de pe site-ul editurii.
