Adolescent

,,Atunci când ești adolescent, te definești ca om.” – Vlad Cristache, regizorul spectacolului ,,Punk Rock”.

A fi licean, în ultimul an, în pragul examenelor, atât de aproape de viața de adult și totuși atât de departe de a înțelege cum funcționează lumea, e o performanță poate la fel de neobosită precum cea livrată de echipa Teatrului Excelsior în ajunul încheierii festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr”. Combinația de interpretări feroce și concerte electrizante aduse în scenă de distribuția spectacolului ,,Punk Rock” a făcut dreptate ilustrării laturii dark a componentei ,,tinere” din titlul/tema festivalului gazdă.

Aerul acomodării într-un colectiv cu totul diferit de cel al restului de școli pe care le frecventase de-a lungul zborurilor între state cu părinții ei, o face pe Lilly să aibă parte inevitabil de experiențe la intensitate maximă, oferite de liceul privat din Stockport. Aici, tot ce înseamnă educație și viața pe care o duc elevii rezumă comportamentul crud, instabil, vulnerabil și, de cele mai multe ori neînțeles, al adolescenților – pasiuni secrete, conflicte dezgustătoare și minciuni care ascund secrete și mai adânci. În timp ce Lilly este intrigată de compania lui William, ghidul ei dornic să îi descoasă prezența misterioasă, pentru noul său coleg, apropierea dintre ei îl face pe Will să-și coboare zidurile inimii; să i se destăinuie controlat de teama de respingere și impresie de anost. Personajul lui Dan Pughineanu se confruntă cu tiparele de personalități ce devin mai târziu agresori și victime ale sistemului; o explicație a existenței lor neînsemnate în comparație cu soarta umanității este adusă în lumină de monologul emoționant al lui Chadwick (Alex Popa), venit ca o meditație filosofică din spatele gândirii în perspectiva tinerilor, încă din zilele lui Simon Stephens – ,,Everything good human beings ever make is built on something monstrous.”/,,Fiecare lucru bun făcut de oameni vreodată e construit pe ceva monstruos.”

Un aspect notabil al procesului de construcție al spectacolului îl reprezintă decorul îndrăzneț, care contribuie în propria măsură la exprimarea haosului trăit în perioada tulburătoare a maturizării. Detaliul impresionant constă în plasticitatea recuzitei, imposibil de reutilizat în aceeași formă în urma fiecărei reprezentații – un indiciu al dedicației puse în calitatea spectacolelor de regizorul Vlad Cristache, prezent de asemenea la întâlnirea de final cu înșiși protagoniștii realității din care se inspiră piesă lui Stephens, adolescenții. Haosul, totuși, nu este doar tensiune sentimentală, superioritate fizică sau frică de a rămâne singur, este și armonizare cu genul muzical ce atinge acordurile asurzitoare ale minții confuze ale lui William. ,,Voiam să văd cum e.” – motivația inocentă de la baza finalului și, de altfel, a oricăror decizii luate sub influența vârstei de 17 ani.

Atractiv pentru publicul tânăr, dar și cel adult lipsit de prejudecăți față de o nouă generație, o compoziție artistică cu care Excelsior și-a menținut reputația și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, ,,Punk Rock” a transmis la frecvenţe maxime mesajul dur, acela că ,,Doar pentru că-i sumbru, nu înseamnă că nu e adevărat.”

Adelina Trandafir, clasa a XII-a, la C.N. „B.P. Hasdeu” Buzău

Punk Rock – Teatrul Excelsior