3+1 cărți despre evrei

Întotdeauna am considerat sărbătorile și vacanțele cel mai bun prilej pentru ceea ce eu numesc antivacanța cugetului. Căci când, dacă nu atunci când suntem scutiți de rutina în are ne împing obligațiile zilnice, mai avem răgaz pentru reflecții mai lungi și mai profunde? Cu atât mai mult acum, în aceste timpuri dificile, când în apropierea noastră se poartă un atât de crud război, situație care, până nu demult, ni se părea inimaginabilă, acum, așadar, nu doar că e important, ci chiar avem datoria morală să ne obosim să gândim și să regândim lumea în care trăim.

Lectura e, întotdeauna, un bun suport pentru gândire, iar lectură organizată, orientată, aprofundată, cu atât mai mult. Din acest motiv, încerc să propun un foarte scurt plan de lectură pentru un subiect inepuizabil: evreii. De ce evreii? Unul dintre motive este, din nou, datoria morală, aceea de a nu uita, o sarcină din ce în ce mai greu de susținut în condițiile ritmului actual al invaziei informaționale care ne copleșește. Sarcina de a afla și de a nu uita lucrurile cu adevărat importante, de a ne concentra pe subiectele mari, este și o metodă de a ține piept civilizației spectacolului, de a supraviețui, moral și spiritual, în acest vacarm informațional. Cel de-al doilea motiv este faptul că exemplul istoriei evreilor este relevant, din păcate, pentru preocupările noastre actuale: nașterea, caracteristicile și metodele dictaturilor, îndoctrinarea maselor și urmările acesteia și, nu în ultimul rând, soarta tragică a victimelor.

Propun, astfel, trei abordări asupra subiectului, din perspectivă filosofică, istorică și antropologică, corespunzătoare celor trei cărți pe care le recomand: Originile totalitarismului de Hannah Arendt, O istorie a evreilor de Paul Johnson și Imaginea evreului în cultura română de Andrei Oișteanu.

Sugerez să începeți cu istoria lui Johnson, pentru a vă forma o idee destul de cuprinzătoare atât despre succesiunea evenimentelor ce au marcat istoria poporului evreu, cât și despre specificul gândirii și spiritualității iudaice. Paul Johnson, fără a pretinde că ne oferă o istorie exhaustivă, a încercat totuși, pe alocuri interpretând, nu doar să acopere o vastă perioadă de timp, începând cu timpurile biblice de apariție a poporului iudaic până la constituirea statului Israel, ci și să se aplece asupra cauzelor care au determinat cursul istoriei evreilor, din perspectiva gândirii și religiei acestora.

În ceea ce privește Originile totalitarismului, nu cred că trebuie să caut argumente pentru a vă îndemna să o citiți. Cartea este, pur și simplu, lectură obligatorie, a fost un punct de cotitură în filosofia politică și oferă o perspectivă proaspătă până în prezent asupra modului în care istoria modernă încă mai naște regimuri monstruoase. Prima parte a cărții, Antisemitismul, prezintă o viziune profundă și poate chiar neașteptată asupra istoriei moderne a evreilor, care, în momentele sale esențiale, se deosebește de cea a lui Paul Johnson, în condițiile în care cursul evenimentelor este același (de văzut perspectiva asupra teoriei țapului ispășitor, pe care Johnson încă o păstrează printre cauzele antisemitismului, deși încă Hannah Arendt o demontase, sau felul în care cei doi autori au văzut afacerea Dreyfus).

În sfârșit, pentru că ne vizează în mod direct pe noi, ca români, dar nu în primul rând din această cauză, recomand cartea lui Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, o excepțională lucrare de imagologie antropologică, care spune atât de multe despre evreul real și imaginar, așa cum a fost reflectat el în cultura populară și cărturească română, dar și nu puține despre însăși poporul român în sine, căci “modul de tratare a evreilor constituie un fel de barometru politic și social, cu ajutorul căruia se poate constata, cu oarecare exactitate, pentru toate țările, starea intelectuală și morală a fiecărei epoce” (Moses Gaster). Manipularea prin intermediul clișeelor și a imaginilor trucate este, poate mai mult decât oricând, la ordinea zilei până acum și nu cred că ne-am învățat să rezistăm unui astfel de atac. Cartea Imaginea evreului în cultura română ne-ar putea fi utilă în acest sens.

Nu mă opresc la aceste trei cărți, dintr-un simplu și evident motiv, pentru că „adevărul experienței trăite – asta nu poate transmite niciun studiu” și „se poate transmite doar prin intermediul artei, al artificiului literar, este cel mai aproape de experiența trăită” (Jaume Cabré). În acest sens, pentru a resimți la nivel deja sensibil, nu doar rațional, tragedia evreiască, Vă îndemn să citiți Confiteor, romanul lui Jaume Cabré despre intersecția dintre istorie și artă, despre ipocrizie, pasiuni, erori și orori.

Și vă doresc Pace, în lume și în inimi.