„Prea multe lucruri ne solicită şi, dat fiind mecanismul echivoc al solicitării, prea multe cuvinte se îngrămădesc să le cuprindă, să le ascundă în labirintul lor inutil şi înşelător – de aceea poate că, pe alocuri, am să spun ce nu trebuia spus; oricum sunt convins că fiecare va medita mai mult asupra surplusurilor lăsând la o parte starea în care plutesc, pe dedesubt, ca un înotător subacvatic.” (Gellu Naum – Zenobia)
Mi-ai spus pe un ton agramat…
… de la…
pe când
priveam cerul și…
… vedeam albastrul infinitului ochilor tăi
… ți-am spus, iar tu m-ai sărutat.
… când nu ne uitam în telefoane, nu ne dădeam sms.uri sau nu ne scriam pe chat.
„Orașul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă.
în tot acest timp copiii creșteau și puneau o singură întrebare pe când adulții nedumeriți și superbi scădeau, scădeau surâzând.” (Gellu Naum – Crusta)
„Cineva auzea numai ce-i spunea motorașul plasat în ureche cu un șnur frumușel peste reverul hainei, altul ținea motorașul între dinți, vorbea cu motorașul între dinți, spunea așa și pe dincolo și celălalt auzea numai ce-i spunea motorașul.”
Gellu Naum – Căldură glaciară
„În barcă un pescar surd vorbește cu apa. Crede că nu-l aude nimeni.
(…)
Pescarul a tras la mal. Vrea să vorbească cu pământul. Crede că nu-l aude nimeni.”
Gellu Naum – Triunghiul
Știi… Virginia…
Nu te mai preocupa, totul va fi bine.
Doar atât, un minut!
Dacă zici tu…
Să nu-mi spui că nu!
