The Romanians: 30 Years of Cinema Revolution, cel mai amplu program dedicat vreodată cinematografiei românești în Statele Unite ale Americii, care a celebrat în 30 de filme cele trei decenii de cinema de după căderea regimului comunist, a avut loc la Film Forum din New York între 15 și 26 noiembrie 2019.
Regizorii Andrei Ujică, Tudor Giurgiu și Constantin Popescu și actorul Andi Vasluianu, ambasador al Making Waves s-au alăturat proiecțiilor de la Film Forum New York.
Reputată organizație de film din New York, Film Forum a găzduit de-a lungul timpului premierele americane ale mai multor filme din program – Moartea domnului Lăzărescu, A fost sau n-a fost?, Marți, după Crăciun sau Poziția copilului – contribuind la întâlnirea publicului american cu ceea ce avea să se numească ulterior Noul Cinema Românesc și la recunoașterea acestor filme în rândul criticii.
O selecție a retrospectivei va pleca în turneu prin Statele Unite până în luna mai 2020. Startul va fi dat chiar în această iarnă, în California, la UC Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive (BAMPFA), cu un program care va include 13 titluri ce vor rula între 6 decembrie 2019 și 27 februarie 2020, urmată de Romanian Film Festival in Seattle (ianuarie – aprilie 2020) și Lightbox Film Center din Philadelphia (martie 2020). Programul retrospectivei în Cambridge, MA, Washington, DC, Phoenix, Chicago, Los Angeles și alte orașe americane este în prezent în curs de precizare și va fi anunțat în luna decembrie.
Ca în fiecare an, Making Waves va prezenta la cea de-a 14-a ediție și o selecție a celor mai bune filme românești recente, între 5 și 10 decembrie, la Jacob Burns Film Center (Pleasantville, New York), partenerul de durată al evenimentului. Programul va fi anunțat în 11 noiembrie.
Making Waves: New Romanian Cinema este un festival de film românesc cu tradiție în New York. Produs și curatoriat de Corina Șuteu, Mihai Chirilov și Oana Radu – nucleul echipei care a inițiat și organizat evenimentul începând din 2006–, festivalul este prezentat de Asociația Film ETC, în parteneriat cu organizații importante din New York, precum Film Society of Lincoln Center, BAM, Jacob Burns Film Center și, anul acesta, Film Forum.
Credit foto: Ciiprian Hord
Making Waves și 30 de ani de libertate – o asociere firească, aș spune eu. Un festival de film românesc, care are loc la NY, ce-și poate dori mai mult un cineast român? Ce valuri face cinematografia românească de după 1989? Cât de vizibilă/cunoscută este ea în lume acum, pentru că participările la diferitele festivaluri internaționale sunt din ce în ce mai numeroase.
În ultima seară a retrospectivei Making Waves la New York, Richard Peña, profesor de film la Columbia University și fost director al NY Film Festival și al Film Society of Lincoln Center, unul dintre cei care, încă din 2006, au văzut crescând festivalul de film românesc, a spus că cinematografia din România este cea mai interesantă din ultimele decenii. Sigur, dincolo de un oarecare subiectivism, o asemenea afirmație s-a verificat prin longevitatea pe care a dovedit-o afirmarea și reafirmarea internațională a talentelor de cineaști în ultimii douăzeci de ani. Despre filmul românesc se vorbește din Japonia până în Ungaria, din SUA până în China, fără niciun fel de exagerare sau de falsă modestie. Paradoxul acestei situații este acela că, dacă acum 15 ani orice regizor din România ar fi dorit să vină la New York, astăzi, legitimitatea artistică pe care au câștigat-o între timp îi face să fie mai puțin interesați de asta. Ca în orice situație de viață, imediat ce ai un lucru, nu ți-l mai dorești. Dar noi continuăm să credem că festivalul are o importanță foarte mare în acest spațiu, cu atât mai mult cu cât am lucrat și lucrăm cu instituții americane din NY cu mare aură culturală: Lincoln Center, BAM, Film Forum, Jacob Burns Film Center.
În orice caz, presa americană continuă să facă publicitate acestor sezoane de film românesc. Retrospectiva a fost recomandată de The New York Times, iar publicul este interesat, pasionat, prezent, numeros.
Lista regizorilor ale căror filme au fost/sunt proiectate în cadrul festivalului la NY este impresionantă. Dacă cineva – român sau străin – ar avea curiozitatea/posibilitatea să le vadă pe toate, ar reuși să facă o adevărată radiografie a industriei de film din România de după 1989. Cum ați gândit programul festivalului și care au fost principiile în jurul căruia s-a articulat acesta?
Criteriile de selecție (echipa curatorială a fost alcătuită din Mihai Chirilov, David Schwartz, Corina Șuteu) principale au ținut cont de un echilibru al reprezentativității între decade, de calitatea filmelor, de reprezentativitatea autorilor: Andrei Ujică, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Jude, Corneliu Porumboiu, Anca Damian, Nae Caranfil, Tudor Giurgiu, Adrian Sitaru, Bogdan Mirică, Ivana Mladenovici, Constantin Popescu, dar și Lucian Pintilie, Stere Gulea, Mircea Danieluc, Dan Pița, Radu Gabrea, Șerban Marinescu.
Ca orice opțiune curatorială, asta a implicat și subiectivism. Multă lume ne-a întrebat, de pildă, de ce nu am prezentat Sieranevada (r. Cristi Puiu). Nu e o radiografie a industriei, ci a talentului substanțial din această industrie. Spun asta mai ales pentru că industria este profund disfuncțională, prin contrast cu talentul pe care ar trebui să îl încadreze, încurajeze și promoveze.
Nu pot să vă întreb care vă sunt preferințele, dar aș vrea să vă rog să nominalizați două-trei filme, dintre cele realizate de după 1989, și care reflectă cel mai bine evoluția cinematografiei de la noi.
Trebuie să vă dau măcar cinci: Balanța (r. Lucian Pintilie), Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu), A fost sau n-a fost (r. Corneliu Porumboiu ), Câini (r. Bogdan Mirică), Soldați (r. Ivana Mladenovici). O mențiune: am multe altele, dintre filmele de după ´89, pe care le-aș pune pe lista „preferatelor”. În plus, nu am ales decât dintre cele care fac parte din retrospectivă. De asemenea, cred că filmele lui Cristian Mungiu ocupă un loc aparte, fiindcă el a adus o recunoaștere și o legitimare internațională aparte. A desfășurat covorul roșu pentru filmul românesc. Este un fapt.
În lista filmelor proiectate sunt câteva dintre ele care au devenit posibile pentru că a existat momentul Revoluției din 1989, altele n-ar fi fost nicicum posibil de realizat înainte de acest an. Între cele două tipuri/timpuri este o lume întreagă, 30 de ani de industrie cinematografică, cu un moment zero – 22 decembrie 1989. Spectatorii străini, din diferite colțuri ale lumii, nu doar americani, cum privesc/primesc cele două categorii de filme?
Personal, nu sunt convinsă ce e așa. Proba de microfon sau Croaziera lui Mircea Daneliuc, Concurs și Faleze de nisip ale lui Dan Pița, Secvențe al lui Alexandru Tatos sau Reconstituirea și D`Ale Carnavalului ale lui Lucian Pintilie sunt opere de artă, dar nu au circulat la vremea lor internațional. Unul dintre meritele noului val este că a redeschis posibilitatea ca și aceste filme să aibă un destin dincolo de România. Cred că spectatorii dintotdeauna din lume apreciază sau nu un gest estetic dincolo de comparații istorice, dacă opera are valoare.
Oana Radu, Corina Șuteu, Andrei Ujică @MW2019
Ediția de anul viitor a festivalului: care va fi tema centrală, cine vor fi ambasadorii, cu alte cuvinte, după 30 de ani, cum arată viitorul?
E prea devreme să vorbim atât de precis despre anul viitor, dar el va exista, vă asigur! De abia începem la Jacob Burns Film Center prezentarea părții de filme recente a Making Waves, cu filmul lui Corneliu Porumboiu, La Gomera. De asemenea, Making Waves continuă cu retrospectiva The Romanians, în turneu, în California, la BaMPFA (UC Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive) și va continua seria acestor turnee până în mai 2020.
Din păcate sau din fericire, în realitatea noastră festivalieră, codul fluierat de pe un munte pe altul, pe care îl practică protagoniștii din filmul lui Corneliu Porumboiu, se învață mai greu, mai ales cu pistolul lipsei de fonduri la tâmplă. Așa încât amintim și cu această ocazie că se mai primesc donații pentru Making Waves, The Romanians, pe makingwaves.filmetc.org.
Credit foto: Lucien Samaha
Cea de-a 14-a ediție Making Waves este posibilă cu sprijinul: Trust for Mutural Understanding, Uniunea Cineaștilor Români, Dacin Sara, Centrul Național al Filmului Românesc, Blue Heron Foundation și numeroșilor donatori individuali.
