Chiar dacă încă mi se împleticeşte limba și mintea când vine vorba de numele și denumirile rusești, ceva mă atrage către literatura acelor meleaguri care, altfel, mi se par ostile. De data aceasta, am ales un roman destul de vechi, scris în a doua parte a secolului al nouăsprezecelea, de către M.E. Saltîkov-Şcedrin. Probabil că nu aș fi avut ocazia să aflu de “Domnii Golovliov” dacă aceștia nu ar fi poposit de curând pe Strada Ficțiunii. Iată-mă, așadar, în fața unui roman ce evocă o epocă de mult apusă, în care încă existau boieri care exploatau țăranii pe moșiile lor imense, boieri care se lăcomeau să-și umple cămările și să-și extindă stăpânirea. “Domnii Golovliov” explorează acea lume care se îndrepta spre asfințit, redându-i cu precizie atmosfera și detaliile, personalitățile și culorile, încât totul pare atât de viu și de palpabil. Mă urmărește acest decor, de parcă pe parcursul lecturii aș fi fost absorbită într-o poveste ce se desfășura aievea.
Personajele puternic conturate sunt expresii ale unor tipologii și caractere obișnuite pe atunci, în mediul acela sumbru și grosolan. Romanul are un fond profund satiric, transformând chiar și întâmplările mai puțin fericite în prilej de amuzament pentru cel care citește. Așa cum lesne se poate intui din titlu, obiectul de studiu este familia Golovliov, destul de numeroasă la început, susținută de Arina Petrovna – mamă și soție care conduce cu o mână de fier afacerile și gospodăria, dominându-i pe toți membrii familiei. Arina Petrovna are o fire despotică și până la un punct nu se poate debarasa de antipatia pe care o stârnește oricui ar avea de-a face cu ea, inclusiv cititorilor. Pe urmă, lucrurile iau o altă întorsătură și dezaprobarea generală vizează un alt personaj, în vreme ce bătrâna boieroaică parcă devine simpatică. Ce e limpede este faptul că prea puține sunt personajele de care să te poți agăța în această cronică neagră, de parcă fiecare dintre ele ar purta un stigmat.
Moravuri, apucături reprobabile, uzanțe și principii ale unei societăți ce nu putea supraviețui la nesfârșit între acele coordonate menite parcă să îi aducă pieirea. Propriile tare sunt cele care duc la declinul boierimii și ele sunt minuțios ilustrate, conferind personajelor autenticitate. Ritmul frazelor este specific rusesc, iar prin rusesc eu înțeleg anumite izuri și un cadru aspru, neprimitor. Chiar și acolo unde ar trebui să se remarce opulența, ceea ce te izbește este o zgârcenie împământenită, de la care boierii nu se exclud nici pe ei înșiși. Alții sunt risipitori și înrobiți băuturii și, citind despre ei, parcă simți duhoare de votcă puturoasă băută în încăperi sordide abia luminate de o lumânare care-și amestecă izul cu cel al alcoolului și cu cel al țesăturilor îmbâcsite, din care le sunt confecționate hainele. Nu știu de ce, și nu doar în cazul acestui roman, nu pot asocia istorisirilor rusești nici prospețime, nici peisaje feerice. Poate că e doar o prejudecată, dar mie chiar şi cadrele de vară îmi sugerează răceală şi umezeală, ca şi cum toate ar fi învăluite într-un fel de mucegai.
Destinul familiei Golovliov este unul trist. Autorul surprinde viața a trei generații care, încet-încet, alunecă pe panta istoriei, fără cea mai mică dorință de a opune rezistență, convinse de puterea pe care o au şi li se pare cu neputință a o pierde. Fie că este vorba de boală sau viciu, Golovliovii îşi primesc în plin loviturile, curtați de umbra nebuniei. Viețile lor provoacă indignare, iar ritualul ceaiurilor făcute la samovar îmbină eleganța cu ridicolul.
Epave ale strălucirii de odinioară, ultimii din neamul Golovliovilor se văd ajunși într-un punct în care nu mai pot aștepta nimic de la viață, conştientizând într-o mai mare sau mai mică măsură zădărnicia a tot şi toate, între zidurile reci ale conacului ce va ajunge şi el ruină. “Domnii Golovliov” reprezintă o mostră remarcabilă a literaturii clasice ruse, înzestrată cu capacitatea de a da viață oamenilor și locurilor prinse între paginile sale. Chiar dacă personajele lui Şcedrin nu ating înălțimea lui Raskolnikov, caută totuși să se apropie într-un fel de forța vitală a acestuia.
Editura ALL;
Anul apariției: 2016;
Traducere din limba rusă: Antoaneta Olteanu;
Nr. de pagini: 312;
ISBN: 9789737249586.
Poți cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.
