Știam de Kunsthalle Bega, primeam materiale despre expozițiile organizate aici, de aceea mi-am propus din start să nu ratez vizita în acest loc. Întâmplarea a făcut să stau la hotelul de peste drum, ceea ce a făcut de-a dreptul imposibilă ratarea obiectivului. Pentru cei mai puțini obișnuiți cu spațiile contemporane dedicate expozițiilor de artă, Kunsthalle Bega poate să nu fie un reper pe harta obiectivelor culturale ale Timișoarei, dar chiar și pentru aceștia spațiile și experiențele artistice/culturale propuse de curatorii expozițiilor pot deveni premise pentru viitoare vizite. E suficient să ajungi aici o dată, fie și din întâmplare, pentru că restul vine de la sine.
Principiul organizării spațiale pentru instalații artistice și expoziții nu este nou, marile orașe ale Europei au astfel de centre dedicate artelor frumoase, locuri unde tinerii artiști (cu precădere) se întâlnesc pentru a face schimb de experiențe și pentru a pune la cale altele noi. Tot aici întâlnirile acestora cu publicul – iubitori de artă, curatori, colecționari etc. – capătă dimensiuni neașteptate. Kunsthalle Bega ocupă spații generoase, la primul etaj al unei clădiri în care funcționează și alte obiective (fără nicio legătură cu artele frumoase). Spațiile permit organizarea unor expoziții după criterii și scopuri știute doar de artiști, așa se face că acum, la momentul la care scriu, trei expoziții diferite pot fi vizitate, separat sau în circuit, după cum consideră vizitatorul. Tot ce trebuie să știe acesta este că cei trei artiști expozanți sunt personalități foarte diferite, cu structuri și pregătiri la fel de diferite, care se reflectă în felul cum și-au gândit expozițiile. În cazul Adinei Pintilie – TU EȘTI UN ALT EU – O CATEDRALĂ A CORPULUI – vorbim mai degrabă de o intervenție artistică, un concept pluridisciplinar, a cărei receptare diferă de la individ la individ. GHOST GEOMETRY, expoziția artistului Cristian Rusu face parte dintr-un proiect mai amplu, Diferite grade de libertate / Different Degrees of Freedom și propune vizitatorilor un dialog cu spațiile, un joc de volumetrii derivat direct din felul cum a gândit obiectele de mari dimensiuni și poziționarea acestora în spațiu/galerie. Labirintul inedit propus de Ioana Maria Sisea pare că n-are nicio legătură cu titlul propus de aceasta, VREMEA RECOLTEI.
credit foto Kunsthalle Bega
„Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului al artistei și cineastei Adina Pintilie marchează cea mai recentă etapă a cercetării sale de lungă durată asupra politicii și poeticii intimității și corpului, dezvoltată prin multiple limbaje artistice și îmbrățișând un „împreună” dincolo de granițe și binarități.” Chiar dacă ai citit asta în prealabil, pe site-ul Kunsthalle Bega, tot nu ești pregătit pentru ceea ce vei vedea. Experiența artistică este totală, violentă pe alocuri, viciată de prejudecăți, stereotipuri și așteptările personale. Felul cum a gândit Adina Pintilie proiectul și punerea ideilor în forme concrete poate șoca, dar dacă te lași ghidat de curiozitate ajungi să înțelegi că da, ceea ce vezi se întâmplă în spatele cuvintelor. Interogațiile care se nasc în vizitator pot bloca receptarea mesajului, pot împiedica percepția totală, astfel încât la un moment dat acesta se poate trezi „înghițit” de imagine, sau, din contra, „blocat” în spațiul sonor specific fiecărei narațiuni în parte. Trei cupluri, trei povești, trei situații, trei dialoguri interioare, trei expuneri/supraexpuneri. Nimic din ceea ce știm nu se potrivește, n-are loc în rama poveștii deloc imaginată de Adina Pintilie. Artista n-a făcut altceva decât să pună în succesiune logică ceea ce a primit de la performeri: gesturi, gânduri verbalizate, frici trădate, spaime reflectate în priviri profunde, obiecte cu sau fără importanță care contribuie la crearea unor povești, narațiuni personalizate care dă peste cap toate convingerile cu privire la normă. Două instalații alcătuite din câte trei ecrane supradimensionate, în fața cărora te poți așeza să privești, să asculți, să meditezi. Trei ecrane așezate într-o formă deschisă, semn că privitorul are libertatea totală de mișcare, poate să și plece dacă i se pare că e prea mult. De altfel, echipa de proiect nu intervine deloc în timpul vizitării, din contra. De asemenea, circuitul expozițional este lăsat tot în seama vizitatorului, care poate să înceapă, la o adică, cu experiența personalizată din camera din spate, acolo unde cu ajutorul ochelarilor VR poate să „adopte” una sau alta din personalitățile care au devenit personaje cu ajutorul Adinei Pintilie. O expoziție din care nu lipsește poezia, dar care naște întrebări profunde cu privire la normă, normalitate și limite. Poate că n-ar fi lipsite de interes discuțiile/dezbaterile cu privire la expunere, supraexpunere, intimitate, exhibare, excentricitate și alte câteva teme care au legătură cu cele trei povești. Un proiect aflat la intersecția artelor, al cărui mesaj se construiește cu ajutorul unor resurse specifice celei de-a șaptea arte. Câtă artă găsim în spatele imaginilor, cât din ceea ce se aude/vede ține de artă, cât din toată această construcție, minuțioasă, detailistă, este concept artistic și cât construct social, sunt doar două întrebări din multele care se nasc în urma vizitării expoziției Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului.
credit foto Kunsthalle Bega
*
Cu totul altă experiență ne propune Cristian Rusu cu instalația GHOST GEOMETRY. O augmentare a limitelor spațiale concrete, vizibile, astfel încât albul covârșitor dă naștere unor volumetrii deloc comune. Jocul de „goluri” născut din punerea la un loc a formelor halei și a celor gândite special de artist pune vizitatorul în situația concretă de a-și găsi singur locul. Un spațiu copleșitor, supradimensionat, care se modifică în permanență, pentru că vizitatorul simte nevoia să se miște, să nu stea într-un singur loc. Modificarea percepției vizuale este provocată intenționat de artist, iar acest lucru mi-a adus aminte de cât de importantă este scenografia în construcția unui spectacol. Am văzut spectacole ratate tocmai pentru că volumetria nu funcționa, din punct de vedere scenografic efectele nu erau deloc artistice, dimpotrivă. Am „încărcat” multe din volumele propuse de Cristian Rusu cu personaje și situații concrete, pentru că n-am putut să nu las experiența personală să intervină. În unele locuri am meditat la Regele Lear, în altele gândul mi-a fugit la spațiile concentraționare – lagărele naziste sau închisorile comuniste. Am ieșit din geometria lui Cristian Rusu cu gândul la lumină, lumina aceea deloc artificială, născută din jocul de goluri, goluri pe care mintea mea le-a umplut până la limita de sus, până la înlocuirea totală a acestora cu spații pline, forme ale memoriei fluide. Eu, vizitatoarea, n-am fost deloc în postura minotaurului, ci mai degrabă în cea a lui Tezeu, nu m-am pierdut, chiar dacă n-am simțit nicio clipă nevoia să mă uit peste umăr ca să văd de unde am plecat. Am fost asemenea exploratorului pierdut în propria lui cunoaștere, fără să resimtă această pierdere ca pe un abandon al conștiinței.
VREMEA RECOLTEI a artistei Ioana Maria Sisea este cea de-a treia expoziție care se poate vizita la Kunsthalle Bega și propune tot un labirint, dar de cu totul altă factură, construit pe verticală, din șiruri coborâte din tavan, alcătuite din diverse materiale. Diversitatea texturilor și formelor obiectelor înșiruite pe verticală trimit cu gândul la memoria materială, cea pe care o putem pipăi. Te plimbi printre coloanele fragile, pe care nu simți nevoia să le încurci/amesteci, în schimb vrei să le atingi, să le cercetezi de aproape, cu gândul la propria ta memorie, una imperfectă. În mersul printre acele coloane ce par imnuri ale fragilității îți dai seama că peste amintirile tale se așază ușor, ușor, amintirile celorlalți. Așa se construiește memoria colectivă, din aceste dialoguri concrete despre ce-a fost/cum a fost cu ai noștri. Așa devine posibilă istoria orală și artiștii contribuie în mod decisiv la „scrierea” acesteia. Vremea recoltei a artistei Ioana Maria Sisea este expresia întâlnirii dintre cine am fost și cine suntem. Ai cui suntem devine întrebare legitimă, iar ceea ce lăsăm celor de după noi completează labirintul artistei. Putem „completa” labirintul artistei, avem libertatea deplină de a-l personaliza, tocmai pentru că dialogul ideatic transcende orice formă spațială.
credit foto Kunsthalle Bega
***
TU EȘTI UN ALT EU – O CATEDRALĂ A CORPULUI, Adina Pintilie
Curatori: Cosmin Costinaș și Viktor Neumann
Performeri: Hermann Müller, Dirk Lange, Christian Bayerlein, Grit Uhlemann, Laura Benson, Hanna Hofmann
Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului al artistei și cineastei Adina Pintilie marchează cea mai recentă etapă a cercetării sale de lungă durată asupra politicii și poeticii intimității și corpului, dezvoltată prin multiple limbaje artistice și îmbrățișând un „împreună” dincolo de granițe și binarități.
În 2022, Adina Pintilie a fost selectată pentru a reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneția. În acest context, artista a realizat o serie de lucrări noi, o instalație video six-channel, a sculptură cinematografică și o instalație VR, care sunt prezentate pentru prima dată în România de Kunsthalle Bega, în deschiderea Programului Cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
*
GHOST GEOMETRY, Cristian Rusu
Expoziție curatoriată de Diana Marincu,
în conjuncție cu proiectul Diferite grade de libertate / Different Degrees of Freedom
22 octombrie – 25 februarie 2023
„Dialogul meu cu spațiul este unul polemic, în care, pornind de la morfologia spațiului expozițional, încerc să destabilizez ordinea arhitecturală dată, prin intervenții volumetrice. De la bun început, am perceput spațiul Kunsthalle Bega ca pe unul extrem de provocator din punct de vedere vizual: un spațiu complicat din cauza structurii sale (mărime, structuri arhitecturale, geometrie). De aceea am hotărât să supralicitez această presiune psiho-somatică până la maximă saturație. Prin această instalație, îmi continui și cercetarea cu privire la abordarea sublimului (frumusețe, fascinație și frică) în context contemporan, precum și privirea mea melancolică înspre admirația ruinei pe care o văd ca pe un motor al meditației mele artistice. Instalația este atât o intervenție personală în Kunsthalle Bega, cât și un spațiu regândit/reconfigurat pentru viitoarea expoziție Diferite grade ale libertății / Different Degrees of Freedom.” (Cristian Rusu, 2022)
credit foto Kunsthalle Bega
*
VREMEA RECOLTEI, Ioana Maria Sisea
Curatoare: Anca Verona Mihuleț, Iris Ordean
2 septembrie 2022 – 25 februarie 2023
Ioana Sisea lucrează la limita dintre diverse medii de expresie artistică – ceramică, desen, instalație, sculptură sau video – urmărind perpetua schimbare de poziție dintre semn și discurs, prin complicarea relației audienței cu subiectul privirii. Îmbinând munca de atelier cu un proces de conceptualizare riguros, Ioana Sisea se concentrează pe realizarea unor serii complexe de lucrări a căror producție se întinde de regulă pe parcursul mai multor ani. În 2022, a absolvit programul de master de la Royal College of Art din Londra și a susținut teza de doctorat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Proiectele sale au fost prezentate în expoziții personale sau de grup la: Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; Royal College of Art, Londra; Gallery Rosenfeld, Londra; Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA, Sf. Gheorghe; Zina Gallery, Cluj-Napoca sau Diehl Gallery, Berlin.
Anca Mihuleț, laureată a Bega Art Prize în 2019, a curatoriat expoziția Cronicile viitorilor supereroila Kunsthalle Bega în 2021. În prezent, lucrează la proiectul de cercetare You Betrayed the Party Just When You Should Have Helped It, alături de artista vizuală Andreja Kulunčić și curatoarea Irena Bekić, care va fi prezentat în 2023 la Muzeul Vargas din Manila.
În ultimii doi ani, Iris Ordean s-a interesat de cercetarea rețelelor locale-globale văzute prin prisma teoriei rizomilor și a descentralizării (în sensul deleuzoguattarian), dar și de funcția artei contemporane experimentată în spații din afara structurilor muzeelor sau a galeriilor. Iris a lucrat cu mai multe instituții, precum și în proiecte internaționale transdisciplinare desfășurate în Franța, Germania, Italia, Marea Britanie sau România.
Anca Mihuleț și Iris Ordean se află la a doua colaborare, după ce au curatoriat, alături de Isabelle Henrion, rezidența O vilă pe cont propriu, din cadrul Sezonului cultural România-Franța 2019.
Proiect cofinanțat de Centrul de Proiecte Timișoara, în cadrul programului prioritar „Repere în cultură”.
*
Kunsthalle Bega este un spațiu alternativ și experimental de artă, fondat în 2019 la Timișoara de Alina Cristescu, Liviana Dan și Bogdan Rața prin Fundația Calina, organizație non-guvernamentală, cu o platformă non-profit, activă neîntrerupt de 16 ani pe scena de arta contemporană. Dedicată susținerii producției artistice și înțelegerii problemelor actuale ale spectrului creativ din perspectivă curatorială, acordă premiul Bega Art Prize unui curator român care reușește sa schimbe regulile percepției actului curatorial. Implicată in proiecte educaționale cu comunități diverse , promovează importanța majoră/vitală a publicațiilor de artă.
