Un „palat veneţian”… uitat?

Un imobil ce surprinde este “așezat” pe latura de vest a parcului Luigi Cazzavillan, în spatele statuii celebrului ziarist, fondator al ziarului Universul, pe colțul format de fosta stradă Căprioarei Prelungită, cum strada Temișana era denumită pe la începutul secolului trecut, precum și intrarea Temișana. Acesta se află pe Lista Monumentelor Istorice, număr curent: 2111, cod L.M.I.: B-II-m-B-19768.

str. Temișana (fostă str. Căprioarei Prelungită)

A fost construită în două etape. Prima, spre strada Temișana, în anul 1901,

iar a doua, corpul dinspre Intrarea Temişana după anul 1911,

așa cum se observă din planul inginerului Cincinat Sfinţescu[1] (1887-1955), părintele urbanismului românesc.

Arh. Simina Stan într-un articol[2] al domniei sale, precizează:

Din planul de aliniere a străzilor Virgiliu şi Temişana, aprobat de Consiliul Municipal la 1 iunie 1912, aflăm că Ecaterina M. Vasilov Mihuş a cumpărat în anul 1899, de la Primărie, un teren cu o suprafaţă de 346 metri pătraţi, fostul proprietar, Iacob Ladios, fusese expropriat pentru alinierea străzii în 1890.

Din dosarul 154/1901, fila 1, păstrat la Arhivele Naţionale direcţia Municipiului Bucureşti, reiese că la registratura generală a fost depusă la 20 aprilie 1901 cererea nr 14290, prin care Ecaterina M. Vasilov Mihuş cerea “alinierea şi cuvenita autorizaţiune pentru construcţia ce voesc a face pe locul cumpărat de la Primărie în Strada Prelungită Căprioarei (actuală Temişana) alături cu numărul 3 conform planului ce voi prezenta”. În planuri nu apare numele arhitectului.

Proiectul iniţial depus pentru autorizaţie a fost modificat în urma cerinţelor funcţionarilor Primăriei, întrucît “înălţimea arătată în planuri nu respecta art. 42 din regulament, care prevedea că pentru o stradă cu o lărgime de 8 – 11 metri, casele trebuiau o înălţime de max. 10 metri”. În subsol, unde erau prevăzute camere de locuit, s-a construit doar o pivniţă şi astfel s-a micşorat înălţimea clădirii.

“Spre satisfacerea cererii nr. 14290/1901 s-a emis autorizaţia de construcţie nr. 77 din 28 mai 1901. Avînd în vedere că s-au îndeplinit dispoziţiile art. 15 şi 16 din Regulamentul de Construcţiuni, pe baza art. 19 se autorisa D-na Caterina M. Vasilov Mihuş a construi la proprietatea din Strada Căprioarei Prelungită: un corp de clădire cu două caturi şi pimniţă lucrată în zidărie masivă cu mortar de var, cu calcan la vecin, învelită cu tablă conformîndu-se planului şi modificărilor introduse de noi, ca în loc de subsol să fie numai pimniţă, înalţimea va fi în total de la trotuar pînă la cornişa 10 metri. Alte lucrări nu are voe a face.”

Clădirea cu etaj avea 26 de camere, era racordată la reţeaua de apă şi canalizare, subsolul nefiind locuit.

În planul urbanistic al Capitalei din 1911, proprietar este trecut G. Braun, iar în Bukarester Tagblatt, publicat în anul 1918, proprietarul întregului imobil – 6a, 6b, 6c – era Constantin Şerbănescu, acesta fiind probabil cel care a construit şi cel de-al doilea corp al clădirii.

Sursa: http://www.comunitateadearta.com/photo/casa-cazzavillan

Profesorul Andrei Pippidi în articolul “Atenție! Pericol de prăbușire”, apărut în cartea sa Case şi oameni din Bucureşti, vol. 1, Humanitas, 2008, 2012, p.30, consideră acest imobil «un măreț palat venețian eșuat în București». Optimist din fire, sper, și eu la rându-mi să fie doar un palat venețian… uitat al Bucureștiului de odinioară, iar cei în drept să mai poată face restaurarea acestuia până când nu este prea târziu. Măcar atât.

[1] http://arhitectura-1906.ro/2015/09/cincinat-sfintescu-inginer-urbanist/

[2] http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/palatul-venetian-esuat-pe-strada-temisana-numarul-4-316840.html