Pe urmele fondatorului ziarului „Universul”(I)

Luigi Cazzavillan s-a născut în localitatea Arzignano din Italia în anul 1852. După ce s-a înrolat în armata italiană luptând împotriva Austriei pentru independența patriei sale, în războiul franco-german din anii 1870-1871, sub conducerea lui Garibaldi, cât și în războiul dintre sârbi și turci din anul 1876, înrolându-se, de astă dată în rândurile armatei sârbe ce lupta pentru independență, în anul 1877, îl găsim în România, fiind corespondent de război.

A fost profesor de limba italiană la liceele Sf. Sava și Matei Basarab, a înființat, în anul 1884, ziarul „Universul”, neutru politic, a fondat Școala Italiană, a ajutat fără preget comunitatea italienilor din București.  

A „plecat” în data de 9 noiembrie 1903, București.

Jiquidi – Luigi Cazzavillan

În clădirea din strada Brezoianu, nr. 15 (fost nr. 11), și-a desfășurat activitatea redacția și tipografia periodicului  „Universul”, între anii 1884 până în 1930.

Ziarul „Universul”, apărut în data de 20 august 1884, „a fost tipărit în format mic, nr. 6, pe două pagini, în 3000 de exemplare”, ne spune Nicolae Vătămanu în cartea sa „Icoane și fotografii de Bucureșteni”. „Cazzavillan se folosise de o mică mașină plană, care tipărea în două și patru pagini. În 1890, situația lui materială și prosperă i-a îngăduit să aducă cea dintâi rotativă, care putea trage până la 12000 foi pe oră, un progres considerabil pentru vremea aceea. După patru ani, în 1894, el aducea o a doua rotativă, iar după alți patru ani, în 1898 pe cea de a treia, care putea imprima 80000 foi pe oră. Intervalele acestea de câte patru ani în dotarea tehnică, dovedesc ritmul succesului crescând al întreprinderii lui Cazzavillan.”

«Construită în jurul anului 1880, în stilul Ludovic al XIII-lea, clădirea are fațada fastuos decorată, cu grupuri statuare: primul se află plasat la etaj, deasupra intrării închise de o masivă poartă de fier forjat, iar celălalt încadrând lucarna elipsoidală a podului.

Prima compoziție simbolică prezintă un grup statuar înfățișând două personaje înaripate ce încadrează ochiul circular al ferestrei, un bărbat și o femeie, două zeități cu trupuri juvenile și mișcări grațios afectate având între ei, la picioare, o liră, o roată și cărți. Fiecare susține cu una din aripi rama cadrului în care altădată se afla un ceas.

Bărbatul scrie concentrat pe o hârtie sprijinită de pulpa piciorului drept, desigur o aluzie la munca redactorului reporter;

femeia are în mâna stângă un ziar, pe care stă scris „Universul”, iar cealaltă mână o ține în sus, parcă atrăgând atenția privitorilor și făcând aluzie la dorința de răspândire cât mai largă a ziarului.

Al doilea grup este alcătuit din doi putti afrontați, privind iscoditori în lături.

Fiecare ține cu ambele mâini câte o ghirlandă de frunze verticală, iar la picioare sunt plasate cornuri ale abundenței revărsând conținutul pe arcurile cornișelor.

Autorul celor două grupe statuare, rămas în anonimat, a realizat o operă reprezentativă în sculptura decorativă a sfârșitului secolului al XIX-lea.» (Petre Oprea – Sculpturi decorative pe clădiri)

Bibliografie:

Nicolae Vătămanu – Oameni și întâmplări de la „Universul” în volumul Icoane și fotografii de bucureșteni, Editura Litera, 1981, pag.121 și următoarele (Editura Vremea, 2016, pag. 145 și următoarele);

Petre Oprea – Sculpturi decorative pe clădiri, Editura Maiko, 2004, pag. 35