Ador să frunzăresc listele cu noi apariții editoriale pe site-urile editurilor, fiecare nouă copertă mă cheamă către o nouă lume, irezistibilă. Știu că mi-ar fi imposibil să citesc tot ce apare, cum imposibil îmi e să citesc tot ceea ce am deja în bibliotecă. Mă umple de plăcere bogăția și diversitatea ofertei livrești şi, de-a lungul timpului, mi-am lărgit sfera de interes. Cu ani în urmă, mâncam suspans pe pâine şi citeam uimitor de repede cărți în care urmăream cu precădere acțiunea, firul încâlcit al evenimentelor pe care căutam să îl descâlcesc. Am trecut apoi la cărți ale scriitorilor români din veacul trecut – Mircea Eliade, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Cella Serghi, Zaharia Stancu, Henriette Yvonne Stahl, Eugen Barbu, Mihail Drumeș, Grigore Băjenaru etc., recuperând lacune din anii școlii sau descoperind titluri ale acestora de care n-avusesem habar.
Am pășit apoi în literatura universală – începând cu cărți mai facile și apoi ușor, ușor am trecut și la cele unele mai serioase. M-am îndrăgostit de scriitura lui Márquez și o dată cu el am descoperit și alți scriitori sud-americani care m-au cucerit prin prozele lor pline de culoare. Apoi, Knut Hamsun, Franz Kafka, Hemingway sau clasicii Balzac și Zola și-au făcut loc în preferințele mele. Să nu-l uit pe Hermann Hesse, cu al său Lup de stepă – extraordinară carte. Sau pe Dino Buzzati, căruia i-am citit trei romane, dar cel mai mult mi-a plăcut Deșertul tătarilor, despre care am și scris de curând.
Nu am neglijat nici literatura română contemporană – scriitori mai mult sau mai puțin cunoscuți, cărți mai mult sau mai puțin populare. Dintre numele prea puțin vehiculate, i-aș aminti pe Șerban Tomșa, cu Ghețarul său, sau cu Călugărul negru, pe Alexandru Păduraru – Ultimul refugiu, Autistul– pe Nicolae Stan cu Apa neagră sau pe Mugur Burcescu cu romanul Oameni de treabă. De alții ați auzit cu siguranță în repetate rânduri, volumele lor fiind îndelung dezbătute în mediul online – Radu Găvan, cu Exorcizat sau Neverland, Anca Vieru cu ale sale Felii de lămâie, Herina lui Marian Ilea sau proaspătul Pascal desenează corăbii al lui Radu Niciporuc.
De la o vreme mă pasionează scrierile istorice, dar nu cele de tipul tratatelor sau al cărților de specialitate, ci mai degrabă cele care ne redau istoria într-o abordare mai intimă, cum ar fi volumele de memorii ale Sabinei Cantacuzino – Din viața familiei Brătianu, sau cele care ne oferă o perspectivă inedită asupra evenimentelor, departe de sărăcia și rigiditatea vechilor manuale școlare – scrierile lui Neagu Djuvara sunt un minunat exemplu, mai ales că, în cazul său, putem alege între volume consistente, de colecție, și altele mai lesne de parcurs, reduse ca întindere. Interesante sunt și unele dintre cărțile lui Lucian Boia, iar, mai nou, mi-a atras atenția colecția Istorie cu blazon de la Editura Corint. Am citit cartea Sarmizei Cretzianu – De pe Valea Motrului. Povești cu boieri, panduri și mirese codane, iar acum citesc volumul Sânge din sângele lui Dracula de Radu R. Florescu și Matei Cazacu, din care găsiți aici un scurt fragment.
Dintre noutățile editoriale ale verii, mă tentează volumul de memorii al Irinei Procopiu, doamnă de onoare a Reginei Maria – Pagini de jurnal (1891-1950), cartea lui Ciprian Măceșaru – Trecutul este întotdeauna cu un pas înaintea ta, Tovarăşul baron. O călătorie în lumea pe cale de dispariţie a aristocraţiei transilvănene de Jaap Scholten sau Vremuri second-hand de Svetlana Aleksievici.
Călătoriile livreşti continuă, mai promițătoare ca oricând. Cu siguranță, editurile ne vor răsfăța în toamnă cu tot felul de cărți şi cărticele, o dată ce vacanțele vor lua sfârșit, dar până atunci, eu, una, încerc să savurez cât mai intens zilele binecuvântate de vară, ce te îndeamnă să citeşti la firul ierbii. Lecturi plăcute vă doresc!
