Ugu – cum să fii rege/regină

Andrei Firicel (sau Andi, cum îl alintă familia) și Ugu fac (poate) cea mai ciudată pereche de eroi din literatura conemporană pentru copii. Ugu e un rege, stai, de fapt, e o regină cu barbă. Și barba asta își mai schimbă și forma în funcție de necestitățile momentului. Pare pașnică Ugu, dar să te ferească cine trebuie să o provoci! Căci are o inventivitate….

Adam Stower iubește copiii și pentru ei scrie cele mai frumoase povești. O face cu nerv, pasiune și cu o grijă rar întâlnită pentru personaje. Le este aproape, le cunoaște fanteziile, fricile și încearcă să le propună soluții pentru (aproape) toate conflictele cărora se văd nevoiți să le facă față zilnic. Forma sub care propune aceste soluții este una atractivă pentru copii de vârstă școlară, căci se știe, ei nu prea acceptă sfaturile adulților din preajma lor.

„- Ăăă, mulțumsc… îîî… Maiestatea Vastră, spuse Andi și se ridică în picioae. Dar mă descurc și singur, numai să-mi spuneți cum să ies de-aici.

– Serios? spuse Ugu. De-abia ai ajuns de două minute și deja am reușit să-ți șterpelesc ghizodanul și să te momesc în capcană cu el. Mai bine vii cu mine.

Regele Ugu se întoarse și intră în pădure.

– Și, în locul tău, nici prin gând nu mi-ar trece să fug, adăugă ea.

– Hă? roși Andi, căruia exact asta îi trecea prin gând.

– Capcane, spuse Ugu. Groapa cu Lături, Săgețile Licuricioase, Bombele cu Urzici. Sunt ca să țină lumea la distanță. M/ai bine crede-mă pe cuvânt. Sunt nasoale RĂU.

– Aha, spuse Andi, care se hotărâse că, până la urmă, poate nu era o idee așa de rea să o urmeze pe regele Ugu. Ăăă… stai așa, așteaptă-mă!

În inima pădurii, se opriră la rădăcina unui copac cu trunciul atât de gros, încât ți-ar fi trebuit un minut și jumătate să-i dai ocol.

– Bănuiesc că știi să te cațeri? spuse Ugu, întinzând mâna undeva sus și trăgând de o manetă ascunsă.

De deasupra lor căzu o scară și nici nu apucă Andi să răspundă, că Ugu și dispăruse pe trepte în sus.

– Să nu rămâi în urmă! spuse ea.

Ușor de spus, greu de făcut. Ugu era sprintenă ca o veveriță și se cățăra cu ușurință printre crengile înfrunzite. Andi, pe de altă parte, era sprinten ca un castravete și, până să ajungă la platforma înaltă unde îl aștepta Ugu, deja gâfâia de mai mare dragul.

– Am ajuns, spuse ea.

Andi se uită în jur și rămase fără grai.

Între arborii enormi care se înălțau în jurul lor se întindea cea mai nemaipomenită căsuță din copac din câte văzuse el vreodată.”

Așa că … Adam Stower aduce în fața cititorilor un oraș populat cu oameni buni și răi, condus de un primar corupt. Familia lui Andrei Firicel este una obișnuită, dar care încearcă să-i învețe pe copiii lor diferența dintre bine și rău și, ceea ce este cu adevărat important, cum să se ferească de capcanele vieții. Povestea vă las să o citiți singuri, o veți face cu sufletul la gură; înainte de toate o să vă cucerească personajele, începând de la numele lor – Michi Înhățău (băiatul primarului corupt și șef de gașcă de bătăuși), Teo P. Riculosu, gemenii Dulap și alții. O să vă treziți râzând cu gura până la urechi când o să vă cadă ochii pe dialogurile spumoase dintre personaje.

Iustrațiile, cum să uit de ilustrații? Sunt atât de sugestive… la limita dintre caricatură și bandă desenată, cu mici accente de culoare care vin să evidențieze ridicolul momentelor narațiunii sau trăsăturile personajelor.

Regele Ugu de Adam Stower