Sjón și Herman Koch la FILIT 2019

Vulpea albastră și  Din pântecul balenei, ambele scrise de Sjón sunt traduse și publicate în colecția Biblioteca Polirom la Editura Polirom. Cina de Herman Koch este și tradusă și publicată în cadrul aceleiași colecții, la aceiași editură. Ambii scriitori au fost invitații FILIT 2019, prilej cu care au avut diverse întâlniri cu tinerii cititori, au participat la întâlniri cu alți scriitori români și au dat multe autografe admiratorilor.

Herman Koch e olandez, Sjón este islandez. Deci, ambii sunt reprezentanți ai unei literaturii oarecum exotice pentru români, o literatură foarte bogată, nuanțată și cu multe filoane care se cer încă explorate. E unul din motivele pentru care le-am adresat aceleași întrebări. Al doilea motiv este dat de faptul că am vrut să evit întrebările „standard” sau „clasice”, legate exclusiv de cărțile lor, traduse sau netraduse încă în România. Mizam pe faptul că o vor face alți jurnaliști invitați la FILIT 2019 (și din discuțiile de la fața locului am dedus că asta s-a și întâmplat). Un al treilea motiv a derivat dintr-o stare de fapt: de câte ori plecăm înspre o altă zare, încercăm să aflăm avant la lettre cât mai multe date despre oamenii și specificul locului. Cu alte cuvinte, încercăm o acomodare. Este foarte adevărat, nu toți procedează în acest mod, unii preferă să fie surprinși și se bazează pe o capacitate de adaptare ieșită din comun. Știu că scriitorii au o imaginație foarte bogată, unii dintre ei ajung chiar să confunde realitatea cotidiană cu cea proiectată de mintea lor, alții nu se împacă deloc bine cu mundanul și se refugiază total în bula lor de supraviețuire etc. Așa că am vrut să aflu cum se raportează cei doi scriitori la literatura română și care le sunt sursele de inspirație constante.

Herman Koch la FILIT 2019

Un nume din literatura română care vă vine în minte acum?

 Sjón: Asta e cea mai ușoară întrebare pentru că în adolescență am fost foarte interesat de avangarda europeană. Și care e cea mai cunoscută persoană în avangarda europeană? – Tristan Tzara.  El este primul nume care îmi vine în minte când mă gândesc la literatura română.

Alt nume? Bineînțeles că știu de Mircea Cărtărescu, așa cum știe aproape fiecare [cititor]de pe mapamond.

Herman Koch: Nu, în acest moment nu; acum mulți ani l-am întâlnit pe Cioran, am cumpărat o carte a lui și am fost la o conferință. Iar când eram foarte tânăr îl știam pe [Eugen] Ionesco, dar despre literatura română nu știu prea multe.

Sjón la FILIT 2019

O trăsătură a literaturii țării pe care o reprezentați/țării din care veniți?

 Sjón: Ei bine, cred că ceea ce face literatura islandeză specială este faptul că scriitorii contemporani scriu, mai mult sau mai puțin, în aceeași limbă în care scriau autorii medievali, iar literatura este singura constantă culturală a Islandei din secolele 12-13 încoace. Din secolul al XVI-lea lea și până în secolul XX Islanda a fost foarte săracă din pucnt de vedere cultural, astfel că nu avem simfonii, nu avem catedrale, nu avem pictură, avem doar poezie. Așadar, când scriem astăzi, o facem într-un real dialog cu scriitorii trecutului. Islanda contemporană poate citi și poate fi încântată de un text medieval, așadar chiar simt că atunci când scriu sunt o extensie a acelor minunați oameni care scriau atunci.

Herman Koch la FILIT 2019

Herman Koch: Nu știu, literatura olandeză a fost mulți ani centrată pe interiorul oamenilor, pe viața privată, o literatură a lumii mici, iar acum are mai mult de-a face cu lumea mare, cu marile filosofii despre orice, nu o poți defini, trece de la un lucru la altul.

Dacă am un ritual al scrisului? Da, și nu din cauza disciplinei. Știu că astfel merge mai bine, dacă scrii la un roman sau la o nuvelă, atunci când te oprești pentru două zile, este dificil apoi să intri din nou în poveste. Așa că, fie că vreau sau nu, nu contează, știu că trebuie să o fac și întotdeauna mă simt mai bine după, nu pentru că am scris o pagină sau două, ci datorită modului de a gândi, care mă face să văd restul zilei într-o lumină diferită. Pentru mine e ca și cum, de asemenea fac sport, alergare, și mă simt mai bine după ce alerg 10 kilometri, mă simt mai bine din punct de vedere fizic. De asemenea, când ajung într-un oraș ca acesta [Iași], îmi place să mă plimb cel puțin o oră, nu 20 de minute și apoi mă simt fizic mai bine, dorm mai bine, iar în privința scrisului e cam același lucru, cred că îmi îmbogățește starea de spirit. Uneori nu merge și atunci încerc din nou în ziua următoare.

O trăsătură specifică tuturor proiectelor dvs literare și/sau artistice?

 Sjón: Ei bine, pot spune că în toate cărțile mele încerc să reprezint realitatea umană la toate nivelele sale. Astfel că în cărțile mele veți gasi narațiunea principală, povestea de bază care se petrece în realitatea pe care o cunoaștem, dar întotdeauna introduc elemente din vise, din poezie, din viața interioară a personajelor, din poveștile care le înconjoară. Cred, deci, că poți spune povești din lumea noastră doar dacă introduci în ele și aceste dimensiuni, în aceeași poveste. Așadar, realismul pur este întotdeauna o trădare a realității.

Herman Koch: În privința tuturor proiectelor mele, probabil că toate cărțile au în comun faptul că încerc să ciupesc din corectitudinea politică. Cred că ultimele tabuuri pe care le avem în societatea vest europeană le reprezintă faptul că există lucruri despre care nu putem vorbi sau ne e frică s-o facem, putem să ne simțim macho sau rasiști sau mai știu eu ce. Încerc să am personaje care uneori se gândesc la astfel de lucruri, făcându-le mai ușor de înțeles.

Sjón la FILIT 201

Există o anumită reacție pe care o așteptați/căutați la cititorii dvs. (indiferent din ce țară sunt aceștia)?

 Sjón: Sper doar să termine cartea. Tot ce sper de la cititori este să-mi rămână alături, chiar dacă nu e vorba de o carte scurtă, de până în 20 de pagini. Nu pot fi niciodată sigur că cititorul îmi va rămâne alături de-a lungul întregii cărți, așa că aceasta este singura așteptare pe care o am. 🙂

Cum credeți că este receptată literatura dvs de către cititorii români?

 Sjón: Ei bine, oamenii pe care i-am întâlnit au fost foarte interesați și au făcut comentarii pline de complimente despre cărțile mele, nu știu dacă acest lucru se datorează politeții românilor sau dacă într-adevăr le-au plăcut poveștile, dar reacțiile au fost foarte bune și sunt sigur că, știți, cred cu adevărat că literatura este ceva care ne unește, indiferent unde am locui sau din ce împrejurări am veni. Pentru că literatura este despre ființa umană, iar ființele umane sunt aceleași peste tot și este uimitor cum ne putem conecta astfel.  Doi oameni provenind din locuri îndepărtate, având valori aparent diferite, istorii complet diferite, dar, când vine vorba de istoria personală, cu toții avem de înfruntat aceleași probleme și ne plac același lucruri. Astfel că atunci când citesc o poveste din Nigeria, care are în acest moment o literatură grozavă,  mă conectez la un nivel profund cu personajele acelei povești, chiar dacă acestea umblă desculțe, într-o căldură sufocantă, prin pădurile imense, în timp ce eu întotdeauna trebuie să fiu îmbrăcat foarte gros din cauza frigului dintr-o țară fără păduri, astfel sunt mult mai legat de acei oameni.

Sjón și Herman Koch la FILIT 2019

Herman Koch: Ieri am fost într-o conferință cu oameni foarte tineri, de 16-18 ani, și erau atât de interesați, poate datorită studiilor lor. Iar după aceea, am dat autografe mai mult de jumătate de oră și vreo 20 de oameni mi-au pus întrebări și mi-au spus că au văzut filmul bazat pe cartea mea [Cina] și m-au întrebat ce cred și le-am spus că mi s-a părut foarte prost și totți au spus că li s- a părut mai prost decât cartea. Așadar, cred că există și aici un interes pentru cărțile mele, ca pretutindeni și e păcat că e doar una dintre ele, pentru că în alte țări sunt traduse cel puțin cinci.

Următoarea mea carte? Este despre o familie regală care seamănă foarte mult cu o familie regală olandeză, dar lucrurile care se întâmplă cu această familie amintesc de Urzeala Tronurilor, fac un amestec al vremurilor de demult: Macbeth, crime, intrigi în interiorul familiei regale. Nu-mi place Urzeala Tronurilor, așadar vreau să fac ceva mai realistic, dar desigur că peste tot, în Anglia și în România au existat dinastii regale. Ieri am aflat câte ceva despre istoria și regii României, și este atât de mult sânge și crimă peste tot, în istoria regatelor, fenomen care a dispărut cu ani în urmă, de aceea cred că ne scapă ceva. Acum avem doar regine și regi plictistori. În Olanda nu putem fără o familie regală, nu putem avea un președinte acum și sunt o grămadă de bani pe care îi primesc fără să facă nimic.