Vă așteptăm vineri, sâmbătă sau duminică de la 19:00 la MACAZ (Calea Moșilor 106) la premiera celui de-al doilea spectacol din trilogia dedicată recuperării critice a evenimentelor din jurul anului 1918.
N-a fost războiul nostru
Text: Mihaela Michailov
Cu: Mădălina Brândușe, Alice Monica Marinescu
Cu participarea: Mihai Burcea, Veronica Lazăr
Scenografia: Mișa Dumitriu și Alex Horghidan
Regia: David Schwartz
Cel de-al doilea episod, N-a fost războiul nostru, se concentrează pe situația socială și economică din România deceniului II al secolului XX, pe schimbările provocate de Primului Război Mondial și pe impactul acestor evenimente istorice asupra femeilor, din diferite clase sociale. Printre altele, sunt juxtapuse mărturiile militantei socialiste Ecaterina Arbore cu notele de jurnal ale Reginei Maria.
„Mi-am oferit serviciile Direcțiunei sanitare, după ce am încercat să le ofer Crucii Roșii a doamnelor române, unde de altfel eram socotită ca membră, și am căpătat răspunsul că Crucea Roșie, neavând de scop combaterea epidemielor, nu va lua parte la campania antiholerică.
Vorbesc despre acest fapt pentru că atât la carantina din Beșli, cât și în județele Romanești și Olt unde am lucrat, bolnavii holerici, dintre care mulți soldați și cărăuși țărani, aceste victime nenorocite ale campaniei războinice, au fost tratați în grajduri bune pentru vite, cari s-au numit pompos barace și infirmerii și au suferit lipsă de hrană, pe când Crucea Roșie dispunea de un număr de barace sistematice care se puteau instala oriunde, și din cari multe nici acum n-au fost întrebuințate.
Bătrâni cu organismul slăbit, femei, copii, tineri în floarea vârstei, războiul claselor stăpânitoare le-a adus tuturor epidemie; traiul mizerabil ce duce poporul nostru din leagăn până la mormânt, a fost terenul priincios pentru cultura microbului. Milă, compătimire și revoltă simți când vezi fețe trase, învinețite, cu ochii plini de groază, când auzi o voce stinsă care te imploră să-i dai ajutor, când simți pulsul abia perceptibil și pielea rece, iar omul este încă viu.”
Ecaterina Arbore, Cincizeci de zile între holerici
„Nu trebuie să ajutăm mânați doar de iubire și de milă, ci trebuie să ajutăm și din intelingență și calcul – căci un popor înfometat e mult mai ușor de ațâțat la acte revoluționare. (…)
M-am trezit devreme și am plecat înainte să se lumineze, cu colonelul meu, să văd cum se împarte pâine săracilor din oraș. Mi se spusese că e o priveliște tristă și că nu se procedează cum trebuie – că femeile vin devreme și că dorm o parte din noapte afară, cu copiii mici, ca să ajungă la timp, înaintea celorlalți și că, chiar și așa, din când în când se întâmplă să nu apuce pâine. Mărturisesc că am găsit lucrurile într-o stare mai puțin proastă decât mă așteptam. E adevărat că în unele părți erau adunați mulți, dar nu se formase gloată, și nu păreau să se plângă. În câteva locuri am coborât din automobil și am umblat printre oameni, am vorbit cu ei, i-am întrebat de cât de departe vin, de când așteaptă etc. etc. Am intrat în fiecare brutărie, am văzut unde și cum fac pâinea, m-am purtat, în fond, ca o Mama Regina.”
Maria Regina României, Jurnal de război 1917-1918
►Intrare liberă
Rezervări la https://goo.gl/forms/mdFzpG
Pentru informații 0728072362 sau macazcoop@gmail.com◄
Spectacolele fac parte din programul multianual Artă de rezistență – performarea istoriilor locale 2017-2018, produs de Asociația O2G și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Toate reprezentațiile includ dezbateri cu publicul.
