Paza celor cinci simțuri, Sfântul Nicodim Aghioritul

Blândul părinte Ilie Cleopa obișnuia să revină, după cum afirmă chiar el, asupra cititei și recititei cărți „Paza celor cinci simțuri”, scrisă de Sfântul Nicodim Aghioritul. Ce fel de întărire, ce sprijn găsea în aceste scrieri? Răspunsul stă chiar pe prima filă a acestui volum:

„Această Sfântă Carte este prea mult sfătuitoare de cele bune și plină de toată filosofia duhovnicească pe care trebuie să o cunoască orice creștin, dar mai ales orice monah.”

Semnează: Monahul Cleopa, mult păcătosul.

„Paza celor cinci simțuri” este, în fapt, o scrisoare generoasă a Sfântului Nicodim, monah din Sfântul Munte Athos, către Mitropolitul Ierotei Naxiul, în încercarea de a-i reaminti cum să se ferească de ispitele simțurilor, imaginației și inimii și, totodată, cum să primească, permanent, îndulcirile duhovnicești ale minții. Scrisă cu o smerenie desăvârșită, cartea este un manual de bună purtare pentru fiecare cititor, monah sau mirean. Este presărată cu citate explicative din multe alte scrieri ale Sfinților Părinți și, desigur, din Biblie. Tot aici descoperim și explicații la fraze din Sfânta Scriptură sau din Psalmi. Dar cel mai bine desprindem sfatul: „Prin fapte se cuvine a citi cineva Scripturile”.

Sfântul Nicodim Aghioritul nu spune doar de ce anume să te îngrijești pentru a răzbi păcatului, ci și cum să procedezi. Practic, oferă tehnici ajutătoare pentru a ne păzi de căderea în păcate – desfrânare, poftă, iubire de argint, invidie etc. – prin văz, auz, pipăit, gust, imaginație… Îndeamnă spre fapte bune aducând argumente, exemple și unde să găsim sprijinul pentru a le face. Cartea deschide, practic, mintea spre o clară înțelegere a valorilor creștine, care, odată puse în practică, duc inevitabil la liniștire, bunăvoință și altruism. Și explică de ce patima trebuie zdrobită de când este ca o furnică și noi credem că o putem gestiona, pentru a nu deveni un leu de nestăpânit. De aici valoarea acestor scrieri. Din care este greu de decis ce fragment ar fi mai concludent. Drept urmare, am ales la întâmplare:

„Arată-i vrăjmașului că nu ești un rob al simțurilor tale, ci un domn și-un împărat; arată-i că nu ești numai carne și sânge, ci și minte cuvântătoare (rațională), rânduită de Dumnezeu a fi iconom și singur stăpânitor peste patimile cele necuvântătoare (neraționale) ale trupului.

Zi întru sine-ți acea înțeleaptă cugetare referitoare la reaua obișnuință: Dezvățarea de răutăți este pentru oameni o luptă neasemuit de nobilă.”

„Așadar, întotdeauna când mănânci și când bei să-ți aduci aminte de cuvântul acelui psalm: Ce folos este întru sângele meu când mă cobor eu întru stricăciune? (Ps.29, 9) și să-l spui în tine însuți, așa cum te sfătuiește Marele Vasile, ca să oprești cu acesta mâncarea și băutura cea multă. Căci, tâlcuind acest verset, dumnezeiescul Părinte zice așa: <<[…] Pentru ce te îngrași și pui carne pe tine? Nu știi, oare, că, cu cât îți faci mai grasă carnea, cu atât îți faci mai grea închisoarea sufletului tău?>>”

Editura Egumenița;