„Alte cinci plimbări prin cartier”, Gonçalo M. Tavares

După ritmul (aproape) amețitor în care am citit/scris în ultimele luni, aproape că nu-mi vine să cred că a trecut mai bine de o săptămână de la ultima mea cronică. Și a cam zburat timpul, cu folos, dar a zburat.

„Alte cinci plimbări prin cartier” e un volum consistent, cu peste 300 de pagini, dar care se citește la fel de ușor ca primul. De data aceasta desenele sunt mai elaborate și mai bine puse în context. Se vede treaba că plimbările prin cartierul literaturii de oriunde au devenit mai bine țintite, mai cu folos și mai atent elaborate față de primele. Și dacă la primul volum am avut de-a face cu plimbări exclusiv în cartierul prozei, de data aceasta avem popas și în zona poeziei. Și, surpriză sau nu, una din străzi e a lui Marin Sorescu. În „Domnul Eliot și conferințele” veți găsi poate cel mai fin pamflet scris pe tema „despre cum să distrugi o poezie comentând-o aiurea. Fiecare mic excurs din acest capitol se construiește în jurul unui singur vers sau a două versuri dintr-o poezie. Și Tavares atinge cam toate marile probleme ale felului în care e tratată poezia astăzi. Le veți regăsi savuros așezate în pagină și atent ilustrate. Cum desenele nu le pot reproduce aici, oricât mi-aș dori, redau doar o mică parte din secvența dedicată lui Marin Sorescu; versurile pe care le supune atenției fiind „Am atâtea treburi pe cap,/ Nu poate fi pentru mine”:

„Dacă nu crede că toate treburile pe care le are pe cap sunt pentru el, înseamnă că pune în discuție posibilitatea de a avea pe cap treburi care erau pentru altcineva. Analizând în felul acesta, ne-am putea afla în fața unei noi teorii asupra originii gândurilor.”

Mi-a plăcut cu asupra de măsură „Domnul Swedenborg și cercetările geometrice” și asta o spune cineva care a fost întotdeauna în opoziție cu matematica. Dar Tavares reușește cu artă măiastră să ilustreze prin cele mai simple desene – o combinație de puncte și linii (drepte, în cele mai multe cazuri) și doar atât – afirmații dintre cele mai simple. Practic, face o demonstrație despre cum poți explica pe înțelesul tuturor cele mai grele teme: despre ce înseamnă să fii scriitor, despre seducție, despre ce e dorința, despre depresie (ah, cât de frumos a putut vorbi despre depresie!), realitate și imaginație etc. Cumva, această ultimă plimbare prin cartierul gândurilor de scriitor aduce în prim-plan multe din dilemele existențiale ale oricăruia dintre noi, cititor sau scriitor. Și nu e ușor să-ți exteriorizezi dilemele, să le supui atenției/dezbaterii, ba să le și ilustrezi atent! Pentru că pare o joacă ce a făcut Tavares în acest volum, dar sunt sigură că nu i-a fost nici ușor și (uneori) nici foarte simplu. Am simțit în spatele acestor desene travaliul lui de pedagog, de om forțat să găsească cele mai inedite metode cu ajutorul cărora să explice teorii dintre cele mai abstracte.

Închei cu un citat pe care-l veți regăsi pe prima pagină a cărții, de unde veți deduce că recomand să citiți „Alte cinci plimbări prin cartier” (mai ales dacă aveți nevoie de o deconectare temporară de la tot ce înseamnă contemporaneitate):

            „Câteodată, chiar și în situațiile descrise mai sus, domnul Juarroz nu ieșea din gândurile sale, și de aceea ceilalți își imaginau că el:

– e surd (pentru că nu auzea când i se vorbea foarte tare)

– e laș (pentru că era insultat și nu reacționa)

– e foarte laș (pentru că era împins și nu reacționa)

– e neîndemânatic (pentru că nu apuca bine lucrurile, scăpându-le pe jos).

            Cu toate acestea, el nu era nici surd, nici laș, nici neîndemânatic. Pur și simplu, pentru domnul Juarroz, realitatea era o materie plictisitoare.”

Sursa foto: www.jn.pt

Editura ALLFA;

Anul apariției: 2015;

Traducerea din limba portugheză: Corina Nuțu;

Nr. pagini: 328;

ISBN: 978-973-724-815-2.