La finalul concertului mi-am dat seama că l-am văzut pe Matei Ioachim escu în tot felul de formule de concert, de la singur pe scenă și până la el și o orchestră în spate. Experiențele s-au adunat în ani, ceea ce mi-a reconfirmat statornicia, nu mă dezic ușor de anumite obiceiuri, ritualuri etc. Unii ar vedea aici o dovadă de conservatorism, nu stau să mă explic aici de ce nu sunt de acord cu asta, ci vreau să revin la ce s-a întâmplat marți, sub cupola Ateneului Român.
Credit foto – Musica Ricercata
Una din cele mai toride zile ale verii, ceea ce m-a făcut să plec de acasă cu speranța că la Ateneu va fi răcoare. N-a fost să fie, un accident din vecini a făcut să n-avem nici măcar lumină cum trebuie în sală, iar aerul condiționat a fost doar dorit, nicicum prezent. De admirat profesionalismul muzicienilor, căci nu e deloc ușor să cânți la instrumente cu corzi cu mâinile transpirate! Sala nici plină, dar nici goală, câțiva copii, mai interesați de concert decât o pereche de oameni în vârstă care au vorbit și râs aproape tot timpul. După cum se vede, a fost o seară din care n-au lipsit picanteriile, dar mai înainte de orice n-a lipsit muzica bună și foarte bună!
Credit foto – Musica Ricercata
Proiectul Musica Ricercata, gândit și dezvoltat de Gabriel Bebeșelea acum ceva ani special pentru Sibiu, a avut anul acesta un preambul în concertul de la Ateneul Român. De această dată, la pupitrul dirijoral n-a mai fost el, cum ne așteptam cu toții, ci Cristian Spătaru, un dirijor tânăr, dar recompensat deja la diverse concursuri de profil, cu absolvența susținută în sala mare din Musikverein. Stăpânit de emoții, dar ferm în atitudine, el a introdus publicul în atmosfera serii, prezentând fiecare piesă din program. Așa am reușit să înțeleg și logica internă a programului, căci țin minte că am fost cel puțin intrigată de program atunci când am văzut anunțul concertului din București. Pledoaria pentru pace, una construită în jurul tradiției, a rădăcinilor pe care mulți contemporani se grăbesc să le taie a fost conceptul în jurul căruia s-a alcătuit programul concertului, iar Orchestra Musica Ricercata a înțeles perfect că fiecare piesă trebuie abordată diferit, ceea ce a contribuit la nota de diversitate a întregii seri.
Matei Ioachimescu – credit foto Musica Ricercata
După o introducere care ne-a făcut să uităm de caniculă și lipsa aerului condiționat – Rameau e vinovatul – a urmat Vreascuri ramificate, compoziția lui Alin Chelărescu, comandată special de Gabriel Bebeșelea pentru ediția din acest an a Festivalului Musica Ricercata. A fost exact ce trebuie, compoziție care a susținut integral titlul concertului, acela de Musica Ramificata, așa se explică și entuziasmul spectatorilor. O piesă densă în emoții, provocatoare pentru spectator, căci îl poartă prin locuri mai puțin umblate, acolo unde mintea lasă locul emoției. Preambulul pentru ultima parte a serii a fost asigurat de o asumare ad integrum a dificultății piesei care le-a pus la încercare profesionalismul, nu le-a fost deloc ușor să cânte sub asediul valurilor de căldură.
Matei Ioachimescu – credit foto Musica Ricercata
Pentru mine, vedeta serii a fost Kalevi Aho (prezent și el la concert), Concert pentru flaut alto și coarde, o piesă cântată pentru prima oară în România de Musica Ricercata și Matei Ioachimescu. Un concert de 20 de minute în care spațiul și timpul au devenit relative, grație lui Matei Ioachimescu, care a făcut puțină magie cu cele două flaute. E prima oară când îl ascult cântând la flaut alto, de altfel un instrument foarte puțin frecventat de muzicieni și compozitori. Un concert în care m-am plimbat prin păduri, sălașuri tainice de animale, am pipăit fiordurile Nordului, am simțit răceala binefăcătoare a întinderilor de gheață și am simțit cu toți porii izbânda vieții. Un concert care a pus în valoare talentul și profesionalismul lui Matei Ioachimescu. Acum, că l-am văzut cântând într-un concert cu orchestră de coarde, parcă-mi vine să-l întreb pe când un concert cu orchestră mare? Am apreciat dialogul dintre el și orchestră, după cum mi-au plăcut și micile zvâcniri temperamentale. Bisul e deja marca lui Matei Ioachimescu, care, iată, se simte atât de bine cântând muzică contemporană, încât l-aș învesti cu titlul de ambasador al acesteia.
Musica Ramificata, un concert care mi-a reconfirmat că nu există timp special pentru concertele de bună calitate; muzica ajunge la melomani, cu o singură condiție: să fie scrisă bine și cântată de muzicieni de top. Sper ca Musica Ricercata să adune în portofoliu cât mai multe turnee și concerte, spectatorii le așteaptă deja.
Musica Ricercata – Musica Ramificata – 26 iulie, Ateneul Român
Jean-Philippe Rameau – Păduri pașnice (Dansul marii pipe a păcii) din opera Indiile galante
Alin Chelărescu – Vreascuri ramificate p.a.a.
Jean-Philippe Rameau – Furtuna din opera Platée
Girolamo Frescobaldi – Toccata cromatica
Kalevi Aho – Concert pentru flaut alto și coarde p.a.
*
Cristian Spătaru a studiat Compoziția cu Michael Jarrell, Dirijatul orchestral cu Mark Stringer și cel coral cu Alois Glassner, la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena.
În 2021 își susține absolvența dirijând Rapsodia română nr. 1 de George Enescu în sala mare din Musikverein. Cele aproape 100 de compoziții i-au fost interpretate în cele mai renumite săli din Viena.
A câștigat Premiul pentru „Cel mai bun Dirijor român”, Concursul Internațional de Dirijat „Jeunesses Musicales” în 2019 și 2021. S-a perfecționat cu Andres Orozco-Estrada, Marin Alsop, Cristian Măcelaru, Sian Edwards, Christian Ehwald, Sigmund Thorp, Nicolás Pasquet.
În 2021 a fost selecționat la Academia Italiană de Operă Riccardo Muti din Milano, unde a avut ocazia să preia de la Maestru două concerte cu opera Nabucco la Rimini și Ravenna.
A dirijat Orchestra Națională de Tineret din Moldova, Filarmonica Recreio de Santa Barbara, Filarmonica „Transilvania” din Cluj-Napoca, Filarmonica din Sibiu, Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, Filarmonica Banatul din Timișoara, Opera Națională Română din Cluj-Napoca.
*
Alin Chelărescu este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, la clasa Prof. Univ. Dr. DHC Dan Dediu. A câștigat concursurile de compoziție „Paul Constantinescu”, „Ștefan Niculescu”, „Mihail Jora”. Acesta a fost de două ori consecutiv câștigătorul concursului Call for Scores lansat de Romanian Chamber Orchestra, cu lucrările IOC și Panicandemica, compozițiile fiindu-i dirijate de către Cristian Măcelaru. În 2021 a compus lucrarea Pilastrudedicată Filarmonicii de Stat Transilvania și dirijorului Gabriel Bebeșelea.
Suntem bucuroși că pentru proiectul nostru, tânărul compozitor Alin Chelărescu a compus special piesa „Vreascuri ramificate”, descriind-o astfel: „Lucrarea reprezintă o încercare de a readuce la viață câteva șiruri sonore care par fără suflu și pe care le-am denumit „vreascuri”, datorită dimensiunii și texturii lor aspre. Integrarea în procesul de ramificație are loc lent, greoi și în diferite direcții precum crengile unui copac care se dezvoltă în mai multe sensuri, unele dintre ele imprevizibile. Prin ramificare, „vreascurile” vor reveni la viață căpătând o formă abstractă, neobișnuită.”
*
Kalevi Aho
Matei Ioachimescu: „Kalevi Aho este unul dintre puținii compozitori ai lumii care provoacă interpretul la o autodepășire a nivelului tehnic, cu scopul precis de a genera emoții extrem de intense. Dificultatea lucrărilor sale nu frustrează astfel interpretul, ci îi arată un sens și îl face să devină un muzician mai bun. Concertul pentru flaut alto este genul acela de lucrare care lasă auditorii într-o stare de uimire și recunoștință.”
