„O inimă inteligentă” de Alain Finkielkraut

„Opera de artă (…) nu se raportează la categoria utilului. Prin urmare, dacă vrem să-i judecăm valoarea, nu trebuie să ne întrebăm la ce ne poate folosi, ci de ce automatism de gândire ne eliberează.” (A. Finkielkraut)

Gândirea în sistem binar și raționalizarea excesivă riscă să transforme lumea pe care o trăim, sau care ne trăiește pe noi, vorba lui Pessoa, într-un roman citit de un dislexic. Respirând aerul rarefiat al laicizării, aflându-ne în condiția în care reperele morale suferă de dilatare forțată și ambiguitate cronică, nu ne rămâne decât să mizăm pe inteligența inimii, să implorăm pentru o „perspicacitate afectivă”, așa cum Regele Solomon îl implora pe Cel Veșnic. Golul născut din retragerea lui Dumnezeu, conform legilor fizicii, trebuia umplut cu ceva, iar literatura poate fi cea mai veridică și apropiată formă de Creație. Asemenea lui Kundera, lui Finkielkraut îi place să-și imagineze că „(…) arta romanului a venit pe lume ca ecoul râsului lui Dumnezeu” și atunci când a fost tentat de către Nicolas Guerpillon să alcătuiască o bibliotecă ideală care să rezolve o parte măcar din vicisitudinile existențiale, s-a născut O inimă inteligentă. Nouă cărți, nouă interpretări ale lecțiilor de viață date de: Milan Kundera, Vasili Grossman, Sebastian Haffner, Albert Camus, Philip Roth, Joseph Conrad, Dostoievski, Henry James, Karen Blixen. Nouă posibilități de a ne recalibra eul în conformitate cu criteriile etice universale, de a accede la formele superioare de sensibilitate cotidiană.

O inimă inteligentă demonstrează că religia utilitarismului poate fi înlocuită cu religia literaturii și că, sub toate formele ei, creația prezintă aceeași gramatică.

„Nu avem nevoie de literatură ca să învățăm să citim. Avem nevoie de literatură pentru a sustrage lumea reală lecturilor sumare, fie că ele sunt alcătuite din sentimentalism facil sau din inteligență implacabilă. Literatura ne învață să nu avem încredere în teoremele înțelegerii și să înlocuim domnia antinomiilor cu cea a nuanței. Ea repudiază melodrama și, ca să o spunem în termenii pascalieni ai filozofului Constantin Noica, amintește că nici o reușită a spiritului de geometrie nu va putea absolvi omul de responsabilitățile sale față de spiritul de finețe.”

O inimă inteligentă, fără îndoială, este un studiu sensibil și un proiect cu o puternică amprentă emoțională, o modalitate de a vedea cărțile mai mult decât ca pe niște posibilități fanteziste ale unui destin, iar oportunitatea de a percepe diferența de nuanțe prin prisma minții lui A. Finkielkraut, e mare lucru.

Editura: Humanitas