Din lista lungă a scriitorilor cu șanse la Nobelul pentru literatură ce urmează a fi decernat în curând, găsim destui prin cămările editurilor de pe la noi. Primul care îmi vine în minte este Haruki Murakami, tradus masiv de Editura Polirom și din ale cărui cărți disponibile în limba română, pe care le găsiți aici, amintesc Elefantul a dispărut (cea mai recentă traducere), Kafka pe malul mării, Cronica păsării-arc sau Pădurea norvegiană. La noi pe site, găsiți o cronică a volumului Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, semnată de Gabi Morozov.
Tot dintre cei foarte cunoscuți, l-aș aminti pe albanezul Ismail Kadare, ale cărui romane le găsiți traduse la Editura Polirom (în mare parte epuizate, dar poate vă surâde norocul prin anticariate) sau la Editura Humanitas Fiction – Firida rușinii este cea mai recentă carte tradusă la noi și a fost recenzată pe Bookhub.ro de Constantin Piștea – puteți citi materialul aici – , dar nu sunt de lepădat nici apariții ale anilor trecuți – Umbra, Cina blestemată sau Spiritus.
O astfel de trecere în revistă nu l-ar putea omite pe Amoz Oz, scriitorul israelian atât de apreciat la noi, dovadă stând bagajul bogat al traducerilor în limba română, la Humanitas Fiction și la Polirom, cele două edituri ce par să fi făcut o pasiune și un minunat obicei de a ne aduce mai aproape cărți importante din literatura contemporană ( și nu numai). Cel mai nou titlu apărut la noi purtând semnătura lui Amos Oz este Iuda, recenzat pe Bookhub.ro de Viorica Stăvaru – cronica poate fi citită aici – , și mai pot aminti volumul Între prieteni, despre care a scris Constantin Piștea aici, dar și Cutia neagră sau Evreii și cuvintele… și lista poate continua.
Britanicul Ian McEwan, scriitor foarte profilic, se bucură de multiple traduceri în limba română la Editura Polirom. Cea mai recentă traducere este Legea copiilor, dar lista cărților traduse la noi este lungă și pe ea se află Durabila iubire, Grădina de ciment, Ispășire, iar la noi pe site puteți citi cronica lui Adi G. Secară privind microromanul Mângâieri străine.
Dar pe această listă lungă se află nume de scriitori mai puțin vehiculate sau în orice caz, nu atât de populare precum cele amintite anterior. Și există traduceri ale cărților lor în limba română, după cum am putut constata cu oarecare surprindere. Unul dintre acești scriitori este maghiarul Péter Nádas. În 2001, la Editura Polirom, apărea Sfârșitul unui roman de familie, titlu epuizat în prezent, iar în 2010, Editura Curtea Veche, le oferea cititorilor români volumul de eseuri Rănile bătrânului continent, urmat în 2011 de cele două volume din Apocalipsa memoriilor .
Americanul Don DeLillo se numără și el printre potențialii câștigători de anul acesta și mi-a atras atenția pentru că i-am zărit destul de des pomenit numele în mediul online livresc de pe la noi, în ultimele săptămâni. La Editura Polirom au fost traduse trei dintre romanele sale, cel mai recent Omul căzător, în 2015, iar anterior, Punctul Omega și Cosmopolis, cărți pe care le puteți găsi încă pe site-ul editurii. Cel mai celebru roman al său, Zgomotul alb, pentru care a primit National Book Award for Fiction, a apărut și la noi în 2007, la Editura Leda.
Un alt candidat este spaniolul Enrique Vila-Matas, pe care îl regăsim la Editura All cu romanul Sub semnul lui Dylan, apărut în 2015 pe Strada Ficțiunii, dar și la Editura Rao – Parisul fără sfârșit, Bartleby&Co. sau Asasina cultivată. Poate șansele sale nu sunt prea mari, dar în caz că totuși ar lua Nobelul, nu va fi greu să găsim cărțile sale în librăriile noastre.
Și nu puteam să nu amintesc de veșnica noastră speranță, un Nobel literar pe mealguri românești, poate prin Mircea Cărtărescu, care se află și el pe acea listă lungă. Vom vedea, speranța moare ultima. 🙂 Dar până una-alta, semnalez textul Vioricăi Stăvaru, care face o scurtă trecere în revistă a operei acestuia în articolul Omul care scrie și nu în cele din urmă cronica lui Doru Căstăian la cel mai recent op al scriitorului – Solenoid.
Oricine ar fi să primească Nobelul anul acesta, cert e că ne vom bucura cu acest prilej, în buna tradiție, de traduceri masive și, mai ales, interesante. Au mai rămas doar două zile…
