în unele nopți cu lună pe jumătate spartă Cordel
ieșea la răspântia satului trebuia să fie poarta pe jumătate deschisă
când pleca de-acasă și să aibă în buzunare gumă
de mestecat ca să-l țină treaz
se ducea să vadă doi pisoi care ieșeau pe furiș după ora 1
din turla bisericii ținută laolaltă de cuie ruginite
vechi de când luna era doar crăpată nițel pe la colțuri
unul era mai alb altul mai negru cu nasul mai roșu
animăluțele se opreau la răspântie și dansau
în mijlocul satului mânjit de somn
dintre tufe Cordel se uita la pisoi
și își scria ceva pe niște foi smulse
din caietul de la Market în care tanti Vișinica
trecea „pe datorie” câte puțin din viețile oamenilor
puțin care ajungea apoi frumos aliniat
în tabelul lui Nelu groparu
pe la 3 dimineața ieșeau cuiele din turlă
fără nici un sunet ieșeau (de se înfiorau toate potăile din sat)
și dansau cu rugina lăsată-n vine peste răspântia toată
șuierând neauzite hore și blesteme și botezuri și nunți
și violuri și spaime de tâlhari anonimi
și rețete de viață fericită
până li se alătura Cordel
atunci cuiele tăceau și dădeau roată holteiului
care urca dansând spre luna pe jumătate spartă
pisoii rămâneau jos să citească foile scrise de Cordel
mieunau în răstimpuri cam a moarte alb-negru cu un pic de năsuc
roșu
dar nimeni nu era treaz să-i asculte
sătenii se lăsau duși de domn către alte pământuri nesăpate
pe lună holteiul ajungea destul de repejor chiuia prelung
mesteca năvalnic gumă aproape mort de somn
și dansa printre spărturile bolovanului furios pe toate tabelele
din sat și pe rugina cuielor din pământ
dimineața preotul satului găsea stârvurile pisoilor în șanț
și le arunca în tomberon înjurând auriu apoi își vedea
de drum spre Market să fie trecut pe caietul plin de pete ruginii
și prin mângâierile sparte ale soției lui nea Nelu groparu
nu apuca bine părintele să își dea duhul săptămânal
printre lăzile cu bere din spatele magherniței și printre mugetele femeii
și în umbra turlei
că printre tufele de lângă tomberon pisoii începeau
să mănânce foile acoperite cu scrisul mărunt al holteiului
le ronțăiau mișcând cozile mici în ciudate ritmuri viitoare
în vreme ce holteiul se bărbierea obosit la cișmea
cu apă spartă ruginie
în alte nopți ca asta
Cordel se transforma în pisoi și nu dansa așa mult
dar scria dublu
Foto credit dalipaintings.net
2 comentarii
Frumos ☺
Mă bucur că ți-a plăcut! 🙂