„Alice în Țara Minunilor” – Emma Chichester Clark (după povestea originală a lui Lewis Carroll) vs „Alice în Țara Minunilor” – Lewis Carroll (Adaptare și dramatizare de Felicia Mărgineanu, ediție ilustrată de Ana Botezatu)

Când este vorba de alegerile de lectură cele mai bune și/sau potrivite cu vacanțele acestora, părinții se confruntă cu cele mai dificile alegeri. Și nu doar pentru că prețul cărților pentru copii nu este deloc de neglijat, ci pentru că scopul final al acestor lecturi este lărgirea orizontului de cunoaștere al celor mici și oferirea unei alternative „sănătoase” de petrecere a timpului liber. Părinții aleg cărțile după principii care, de multe ori, nu prea concordă cu așteptările prichindeilor („cât de educativă este o carte” sau „ce învață copilul din acest volum”). Copilul caută între coperți distracție, culoare și amuzament de calitate, adică motive bune să-l țină departe de necazuri sau să-l determine să pornească în explorare de noi ținuturi, fie și cu mintea doar.

alice3 „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll are zeci de versiuni în limba română, mai vechi sau mai noi. Copilul are la îndemână acum și versiuni filmate (inclusiv în 3D) ale faimoasei povești. Și atunci editorii caută cele mai inedite metode de a-l determina pe cel mic să spună: „Asta este cartea mea favorită!”. O, Doamne, și ce greu e să-l determini pe copil să afirme asta despre o carte!

alice1 Cele două ediții pe care le am eu și care, recunosc, îi plac și fetiței mele, sunt cea de la Editura Casa Radio și cea din colecția „Nemi” a Editurii Nemira. Încep cu ultima – o excelentă ediție cu unele dintre cele mai frumoase ilustrații pentru o carte de copii, în format mare, cu un scris mare, lizibil și frumos aranjat în pagină. O ediție în traducerea Veronicăi D. Niculescu, ceea ce se „vede” în felul cum textul curge, pur și simplu. Pe coperta a patra scrie că este recomandată copiilor de la 4 ani în sus, și, zău, n-are cum să nu cucerească prichindeii! Oferiți-vă răgazul unei după-amiezi de lectură împreună cu cei mici și veți vedea că i-ați astâmpărat pentru câteva ceasuri bune.

„Când a văzut casa Iepurelui de Martie, cu coșurile sale în formă de urechi, Alice a mai mâncat repede o ciupercă, să se facă mai înaltă. Sub un copac se afla o masă lungă, iar acolo, la un capăt, ședeau la un ceai Iepurele de Martie și Pălărierul. Își sprijineau coatele de un pârș care dormea buștean.

– Nu-i loc! Nu-i loc! au strigat văzând-o pe Alice apropriindu-se.

– Ba e loc destul! a spus Alice revoltată, așezându-se într-un fotoliu.

Pălărierul s-a holbat la ea.

– Trebuie să te tunzi! i-a zis.

– N-ar trebui să faci observații legate de persoană, a spus Alice. Nu e politicos.”

Cea de-a doua ediție este una cu CD inclus, editată de Editura Casa Radio. Avantajul este că îi oferiți celui mic o posibilitate de a-și dezvolta inteligența auditivă și, în același timp, îi dezvoltați limbajul. Piesa radiofonică a cărei înregistrare o regăsiți pe CD este o înregistrare din 7 ianuarie 1968, cu vocile unor mari actori ai teatrului românesc, cum ar fi Dumitru Furdui sau Rodica Tapalagă, Marius Pepino sau Horia Căciulescu, ca să dau doar câteva nume. Și această ediție are niște desene superbe, ale Anei Botezatu, într-o cheie mai abstractă, desene ce însoțesc textul scris sub forma scenariului, ceea ce înseamnă că cel mic poate asculta și citi în același timp povestea.

„Omida: Cine ești tu?

Alice: În momentul de față, nu știu nici eu bine cine sunt. Vreau să spun că știu cine am fost când m-am trezit azi-dimineață. Cred însă că m-am schimbat de câteva ori de atunci încoace.

Omida: Cum vine asta? Explică-te!

Alice: Nu mă pot explica pentru că eu nu sunt eu. Vedeți?”

„Alice în Țara Minunilor” – Emma Chichester Clark (după povestea originală a lui Lewis Carroll)